Resursele umane înalt calificate constituie factorul esenţial al creaţiei şi al difuziei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice. Societatea românească contemporană trebuie să se alinieze standardelor europene şi internaţionale în vederea creşterii calităţii cercetării și inovării şi deci a creşterii continue a nivelului competenţei profesionale a cercetătorilor. În această lucrare este prezentat un aspect important al activităţii profesionale a cercetătorilor și anume satisfacţia în muncă, cu efecte importante la nivel personal şi la nivelul organizaţiei în care se desfăşoară activitatea. Stabilirea corectă a corelaţiei dintre satisfacţia în muncă şi variabile de personalitate ale individului poate identifica creșterea satisfacţiei individuale şi eficientizarea randamentului colectiv. Pentru identificarea experienţei existente în Uniunea Europeană, lucrarea prezintă două studii de caz și anume: un studiu transversal naţional la nivelul Portugaliei privind gradul de satisfacţie în muncă al cadrelor universitare din instituţiile portugheze de învăţământ superior și o metodologie de studiu a motivaţiei pentru educaţie bazată pe cercetarea opiniilor cadeţilor din Universitatea Naţională Militară Vasil Levski, Bulgaria.