Calculul cu foarte mare precizie a coordonatelor unui punct pe suprafaţa terestră nu poate fi făcut prin folosirea reţelei de sateliţi orbitali, decât ţinând seama de teoria relativităţii a lui Einstein, în esenţă, de curbarea spaţiului în vecinătatea unui corp de masă apreciabilă şi dilatarea timpului la viteze mari. Această teorie are mari implicaţii în calculul riguros al poziţiei telescoapelor digitale profesionale dotate cu module computerizate specializate în urmărirea obiectelor din Univers. Mai exact, realizarea de către aceste telescoape a funcţiei de urmărire (tracking) într-un mod atât de precis încât obiectul urmărit să pară nemişcat prin ocularul telescopului în ciuda mişcării de rotaţie a Pământului sau deplasărilor relative faţă de corpurile din cadrul sistemului solar. Lucrarea prezintă sumar modul de funcţionare a GPS şi teoria matematică utilizată de către sistem, ca o aplicaţie în acest domeniu. Sunt analizate aspectele practice şi corecţiile care trebuie implementate pentru a obţine rezultate concludente. Influenţele prezise de teoria relativităţii, prin dilatarea timpului la viteze mari şi curbarea spaţiului în vecinătatea unui corp cu masă apreciabilă, sunt verificate experimental în cadrul sistemului. Sunt descrise şi alte aplicaţii ale GPS, iar anexa conţine câteva date de natură tehnică. Lucrarea se adresează celor interesaţi de aplicaţiile practice ale ştiinţei şi evidenţiază tocmai această legătură strânsă dintre ştiinţă, tehnologie şi viaţa cotidiană.