Arhivă
Revista Română de Informatică și Automatică / Vol. 19, Nr. 4, 2009
Limbajul, gândirea şi realitatea
Paul SFETCU
Pentru omul modern cu o forma mentis de homo faber, sensul activităţii lui şi chiar al existenţei lui, este dat de activităţile pe care le desfăşoară în afara lui. Printre acestea, comunicarea este considerată ca primordială, iar limbajul, modul de a face acest lucru. Anticii căutau să gândească lumea (şi pe ei înşişi) şi să o exprime în mod adecvat. Pentru aceasta căutau ca numele să desemneze realitatea printr-o metodă proprie fiecărei culturi (grecească, indiană, chineză). Idealul omului străvechi era ca prin gândire să refacă starea lui iniţială divină, reprezentată de «starea de zeu».
Cuvinte cheie:
comunicare; limbaj natural; semnificare; corectitudinea cuvintelor
Vizualizează articolul complet:
CITAREA ACESTUI ARTICOL SUNT URMĂTOARELE:
Paul SFETCU,
„Limbajul, gândirea şi realitatea”,
Revista Română de Informatică și Automatică,
ISSN 1220-1758,
vol. 19(4),
pp. 29-38,
2009.