Moștenirea filosofică și științifică de-a lungul unei perioade de peste 2000 de ani a fost sub influența lui Aristotel. Acesta are contribuții importante în introducerea logicii ca instrument fundamental de raționare și de obținere a concluziilor corecte, precum și în împărțirea fenomenelor naturale în categorii în care se identifică un anumit grad de organizare sistematică. Lucrarea prezintă cele doua metamorfoze ale științei. Prima, remarcată în intervalul de timp de la 1570 la 1790, se referă la precizarea importanței observațiilor experimentale și introducerea ecuațiilor matematice, adică a modelării matematice. Esența primei metamorfoze a științei este introducerea modelelor matematice și definirea primatului matematicii, adică eliberarea de sub primatul existenței. A doua, mult mai recentă, dupa anul 1890, consemnează pierderea inocenței deductivității, pierderea inocenței determinismului, afirmarea instabilității modelelor matematice ale sistemelor închise, precum și caracterul incomplet al sistemelor formale. Esența celei de-a doua metamorfoze a științei este digitalizarea, adică coborarea în computațional a conceptelor matematice, altfel spus ieșirea de sub primatul matematicii și reîntoarcerea sub primatul existenței în sensul confruntării soluțiilor modelelor matematice cu realitatea fizică.