Un sistem de control al pericolelor este proiectat pentru a face față unor situații diferite de pericol la care este expusă, inevitabil, orice cladire, respectiv, orice activitate specifică, desfășurată în cadrul ei. Cu alte cuvinte, sistemele de control pericol, nu sunt productive, ele având sarcina de a crea precondițiile de funcționare fiabilă a obiectivului protejat. De calitatea unui astfel de sistem depinde, de multe ori, insăși existența clădirii respective, viața persoanelor, integritatea bunurilor din ea și desfășurarea activității. În lucrarea de față, se prezintă o metoda eficientă cu aplicabilitate practică, putând fi utilizată cu succes în vederea creșterii calității acestor sisteme prin imbunătățirea gradului posibilității de testare conform cerințelor justificate prin aplicația implementată. Soluția propusă are în vedere creșerea calității sistemului, prin adoptarea unor măsuri specifice în direcția creșterii disponibilității, atribut primordial al calității unui sistem de securitate. Plecând de la sarcinile specifice ale unui sistem de securitate și având în vedere implicațiile gradului de detectabilitate și mentenabilitate în disponibilitatea unui sistem, precum și tehnicile moderne de maximizare ale acestor atribute, în [3] și [4] am propus o soluție originală - în acord cu cerințele unui sistem de securitate - ce constă într-o structură redondantă globală cu autodiagnoza și reconfigurare la defect. Aplicarea soluției duce la o disponibilitate ridicată pentru sistem, cu implicații de majorare a costului sistemului cu aproximativ 20-23% - ceea ce o recomandă ca avantajoasă și din punct de vedere economic.