În acest articol se face o prezentare a arhitecturilor de integrare a tehnicilor de inteligență artificială (IA) şi a tehnologiilor convenţionale (gen sisteme suport pentru decizie, de exemplu) în sisteme globale performante. Se argumentează că cea mai avantajoasă. dar și cea mai dificilă din punctul de vedere al implementării. este arhitectura de tip “embedded”. De asemenea se aduc argumente asupra faptului că într-un sistem de tip “embedded” este inacceptabilă ideea ca subsistemul de IA să aibă controlul. Sistemul gazdă global este cel care trebuie să aibă controlul. Spre deosebire de sistemele de IA “stand-alone” în care arhitectura sistemului global este dominată de cerințele soluţiei de IA. într-un sistem de tip “embedded”, componenta de IA face parte integrantă dintr-un sistem mai larg, concurând prin funcții şi servicii specifice la îndeplinirea misiunii şi a serviciilor elobale pentru care sistemul gazdă a fost proiectat. Mai mult, într-o implementare corectă, componenta IA trebuie să fie făcută invizibilă la nivelul interfeței utilizator a sistemului global. Pentru acest tip de integrare. se expun cerințele funcționale generale. problemele care trebuie avute în vedere şi depășite şi se evidențiază faptul că există deja pe piață instrumente software comerciale. care pot fi utilizate cu succes la rezolvarea multora din problemele ridicate.