În prezent, majoritatea zonelor rurale din România traversează o severă criză demografică, mai accentuată decât la nivel urban, ce se manifestă printr-un proces accelerat de îmbătrânire a populației rurale și o depopulare masivă a unor arii extinse din acest areal. Unul din factorii care au contribuit la menținerea acestei tendințe negative se referă la lipsa sau precaritatea serviciilor de bază precum asistența medicală, educația sau lipsa oportunităților în a avea un loc de muncă decent. Singura soluție de creștere a calității și a cantității serviciilor de asistență medicală primară furnizate către populația din mediul rural și de a duce aceste servicii inclusiv în zonele izolate, o reprezintă utilizarea tehnologiilor care pot pune în legătură cadrul medical și pacientul fără a fi necesară deplasarea fizică a acestuia din urmă într-o instituție sau cabinet medical. Pentru a veni în sprijinul autorităților locale și a sprijini astfel identificarea unor soluții care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții persoanelor din mediul rural și mai ales a celor din zonele greu accesibile, această lucrare își propune să contureze câteva caracteristici de bază ale unui sistem pilot de telemedicină care să asigure creșterea accesibilității populației din zonele izolate la servicii de medicină primare concomitent cu creșterea calității acestor servicii.