Consacrat deja odată cu trecerea la societatea informațională, conceptul de cyberspace a primit în ultimii ani mai multe definiții, majoritatea acestora centrate asupra faptului că este vorba de un mediu imaginar, virtual, în care se desfășoară activitatea electromagnetică specifică rețelelor informatice și informaționale de tip electronic, cuprinzând activitățile de comunicare, control și comandă, stocare, prelucrare de date electronice etc. Într-un înțeles ceva mai restrâns dat de literatura militară, cyberspațiul este legat strict de activitatea cibernetică, aceasta fiind destinată exclusiv operațiilor electronice de control și comandă, în operații reale ori simulate. În limbajul comun, cyberspațiul nu este limitat astfel, ci aparține tuturor activităților desfășurate în rețelele electronice de comunicații, indiferent de activitatea concretă a acestora. În materie de securitate, cyberspațiul a devenit tot mai important pe măsură ce majoritatea activităților de importanță critică (acestea corespunzând infrastructurii critice permanente) sunt desfășurate on-line și depind de baze electronice de date. Odată cu aceasta s-au dezvoltat și tehnicile de agresiune cibernetică. Dintre acestea, cele mai cunoscute și aplicate sunt acelea care presupun conceperea și introducerea în mediul cybernetic a unor programe de așa-natură încât să producă prejudicii grave, cum ar fi accesul neautorizat și furtul, ștergerea sau alterearea datelor și informațiilor, blocarea aplicațiilor etc. Totuși, mai există și un alt mijloc (mult mai puțin cunoscut și studiat) de a realiza agresiuni cibernetice, și anume prin utilizarea rețelelor on-line în scopul de a supune utilizatorii acestora unor emisii electromagnetice nocive, cel mai adesea prin efecte de nivel subliminal. Lucrarea de față se va ocupa de acest gen de agresiuni.