Lucrarea de faţă şi-a propus să prezinte câteva consideraţii asupra bazelor de date ne-relaţionale, (denumite NoSQL) utilizate din ce în ce mai mult mai ales de către aplicaţiile (în special Web, cum ar fi Youtube, Amazon, Google şi Facebook) care trebuie atât să stocheze un volum impresionant de date, cât şi să ofere, pe baza acestor date, răspunsuri rapide la interogări concurente, cu nivel de ritmicitate tot mai ridicat. Sunt prezentate principalele avantaje ale bazelor NoSQL, împreună cu o mostră de sintaxă corectă pentru gruparea unui ansamblu de date pregătit pentru a fi inserat cu succes într-o bază NoSQL şi sunt ilustrate câteva modele de realizare a conexiunilor; este trecut în revistă sistemul MongoDB şi sunt oferite exemple concrete de interogări, inclusiv comparative (SQL vs NoSQL). Contribuţia autorului constă în (a) prezentarea unui nou concept informatic şi (b) utilizarea acestuia într-un concret proiect de cercetare aplicată