Particula neîncărcată numită bosonul Higgs, cu spin zero, reprezintă cuanta câmpului scalar f numit câmpul Higgs, aşa cum fotonul este cuanta câmpului electromagnetic. Se presupune că acest câmp Higgs acţionează ca un mediu continuu, de fond, chiar şi pe distanţe scurte. El pare să joace un rol fundamental, de vreme ce reprezintă cheia explicării originii masei pentru alte particule elementare. Interacţia dintre câmpul Higgs f cu alte câmpuri conferă masă particulelor elementare. Acest mecanism cuantic de creare a masei se numeşte mecanism Higgs. Înţelegerea acestui mecanism Higgs se bazează pe „ruperea spontană de simetrie” şi „teoria de etalonare”. Mecanismul Higgs, descoperit întâi de Peter Higgs, a fost folosit pentru conferirea masei bosonilor vectoriali de etalonare din cadrul interacţiilor slabe. Introducerea câmpului Higgs scalar, complex, în Lagrangian, cu valoarea expectată a vacuumului diferită de zero transformă bosonii vectoriali iniţiali fără masă în bosoni masivi, în timp ce una dintre cele două componente ale câmpului Higgs dispare.

În lucrarea de faţă vom discuta mecanismul Higgs, folosind modelul unidimensional şi apoi cel bidimensional. Mecanismul Higgs este descris în general ca un caz de rupere spontană a simetriei. Prin urmare, noţiunea de rupere spontană a simetriei va constitui  elementul de bază  al lucrării de faţă. De asemenea, în lucrare sunt discutate  mecanismul Higgs şi rolul său în cadrul Modelului Standard.