Din momentul în care se formează, o gaură neagră începe să radieze energie, numită radiaţie Hawking, pierzând astfel din masa ei. Această radiaţie Hawking nu conţine nici o informaţie legată de substanţa materială din interiorul găurii negre şi odată cu evaporarea găurii negre se pierde şi toată informaţia legată de aceasta. Paradoxul lui Hawking (sau paradoxul informaţiei dintr-o gaură neagră) sugerează faptul că informaţia fizică ar putea să dispară definitiv dintr-o gaură neagră, prin dizolvarea mai multor stări fizice într-o aceeaşi singură stare. Este ştiut faptul că radiaţia Hawking este complet independentă de materia care intră în gaura neagră, dar dacă această materie era într-o stare cuantică pură, transformarea acesteia într-o stare mixtă a radiaţiei Hawking ar distruge informaţia despre starea cuantică iniţială. Pe de altă parte, conform mecanicii cuantice, informaţia completă despre un sistem este încifrată în funcţia ei de undă până la colapsarea acesteia. Evoluţia funcţiei de undă este determinată de un operator unitar, iar caracterul unitar al operatorului implică faptul că informaţia din perspectivă cuantică se conservă. Acest fapt reprezintă cea mai strictă formă a determinismului cuantic. Paradoxul lui Hawking derivă din faptul că el încalcă acest determinism cuantic şi prezintă această formă de paradox fizic.

Lucrarea de faţă prezintă aspecte de fizică ale acestui paradox al pierderii de informaţie dintr-o gaură neagră, fiind discutate şi conflictele cu legi ale fizicii cuantice, care afirmă faptul că o informaţie nu poate fi niciodată distrusă.