Prăbuşirea Turnurilor Gemene în fatidica zi de 11 septembrie 2001 reprezintă momentul de cotitură care a schimbat percepţia oarecum tradiţională privind riscurile, vulnerabilităţile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale, regionale şi internaţionale. Dezvoltarea tehnologiei informaţiilor şi comunicaţilor a însemnat intrarea omenirii într-o nouă eră – era digitală, care a eliminat complet barierele tradiţionale impuse de spaţiu şi timp. În contextul emergenţei epocii digitale, incidentele de securitate cibernetice generate de actori statali sau non-statali, intenţional sau accidental, s-au multiplicat şi riscă să afecteze grav funcţionarea infrastructurilor critice, strategice ale unui stat sau ale comunităţii internaţionale. În prezent, securitatea energetică constituie o preocupare majoră mai ales pentru decidenţii politici şi militari care au început să-şi concentreze eforturile pe elaborarea şi implementarea de politici coerente în domeniu, atât pentru protejarea intereselor publice, cât şi a celor din sectorul privat. Lucrarea de faţă descrie principalele provocări cu care se confruntă societatea informaţională, precum şi tipurile de ameninţări cibernetice: războiul cibernetic, terorismul cibernetic, agresiunile informatice la adresa persoanelor fizice. În finalul lucrării, formulez câteva recomandări în materie de protecţie şi combatere a ameninţărilor cibernetice care interesează securitatea naţională: elaborarea unui sistem unitar de standarde de securitate cibernetică la nivel naţional, eficientizarea managementului reţelelor intranet ale statului, reorganizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu pentru o mai bună coordonare, coerenţă şi eficienţă în lupta împotriva ameninţărilor cibernetice şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea, în componente de cybersecurity în interiorul culturii de securitate.