În toate etapele managementului situațiilor de urgență, securitatea informațiilor, în sensul complet al noțiunii, joacă un rol decisiv. Actul de comunicare, atunci când emițătorul și receptorul nu se pot auzi direct, trebuie sprijinit prin oferirea unor funcționalități și a unui canal de comunicație fiabil, ce este necesar, în funcție de caz, să îndeplinească o submulțime sau totalitatea deja proverbialelor principii de confidențialitate, integritate, disponibilitate, autenticitate și nonrepudiere. Este greu de imaginat un domeniu în care calculatoarele sau sistemele de telecomunicații să nu fie utile și, în consecință, folosite. Regula se aplică și domeniului managementului situațiilor de urgență. Telecomunicațiile sunt folosite atât în procesul de prevenire a dezastrelor (de exemplu, în activitățile de observare și telemetrie, transportând datele de la diverşi senzori), apoi în procesul de pregătire pentru dezastru (de exemplu, pentru a pune în legătură diversele agenții, sisteme de avertizare și alarmare, echipe de intervenție sau comunități) și, în final, când fatalitatea s-a produs, în procesele de răspuns și revenire după dezastru, unde minimizarea consecințelor depinde foarte mult şi de calitatea sistemelor de comunicație.