S-a realizat un studiu asupra impactului arhitecturilor multicore și manycore în cadrul ingineriei calculatoarelor. S-a pornit de la geneza acestor sisteme, determinată de limitele paradigmei monoprocesor. S-au identificat și s-au analizat în mod sistematic, pe baza unei literaturi de specialitate recente, următoarele provocări importante pentru cercetarea și dezvoltarea acestor sisteme: arhitecturi multicore omogene vs. eterogene, exploatarea sinergică a tipurilor de paralelism, ierarhia de memorii cache, coerența și consistența variabilelor partajate, rețele de interconectare, modele de programare paralelă, paralelizarea aplicațiilor, simularea ca instrument de cercetare, benchmarking, explorarea automată a spațiului parametrilor, arhitecturi multicore cu procesări anticipative, putere consumată, disipație termică. Concluzia de bază este că sunt necesare progrese importante în toate aceste domenii, pentru ca proiectarea și utilizarea sistemelor multicore și manycore să fie adecvate. Cu sau fără voia noastră, aceste sisteme vor constitui dispozitivele de calcul universale. Abordarea oricăreia dintre aceste provocări trebuie să fie una de tip holistic. S-a arătat cum vor schimba aceste noi arhitecturi, paradigma științei ingineriei calculatoarelor. În particular, programarea acestor sisteme constituie o provocare majoră, pentru care nu suntem încă pregătiți suficient.