Automatizarea și controlul distribuit al proceselor de fabricație constituite, în ultima decadă, o preocupare de vârf în dorneniul sistemelor informatice. Încercând să răspunda factorilor economici incerți și dinamici în care acestea operează, soluțiile de autornatizare cad pradă incapacitații intrinseci de adaptabilitate. Fără a rezolva problema, chiar și soluțiile distribuite modelează mediul întreprinderii ca parte integrantă a cunoștintelor entitaților implicate in procesul decizional. Coordonarea acestora rămâne însă deconectată de contextul operațional al problemei, conducând Ia soluții particulare cu costuri considerabile în diseminarea și aplicarea lor în mediul industrial. Cu toate că tendințele recente în arhitectura programelor informatice ne duc către utilizarea pe scară largă a agenților inteligenți, unii cercetători proiectează agenții în aceeași manieră în care au fost implementate sistemele tradiționale. Articolul introduce o nouă abordare, inspirată din comportarnentul sistemelor multiagent naturale (coloniile de furnici), aparută în ultimii ani în controlul proceselor de fabricație. Accentul cade, în special, pe ingineria unui astfel de sistem, cu avantajele sale reale de utilizare și instruire. Exemplele detaliate în Iucrare prezintă experiența autorilor în implementarea și utiiizarea unui astfel de sistem în primul rând ca sistem de sprijinire a deciziilor, iar în al doilea rând, de automatizare parțialî a unor echipamente de producție.