Art. 04 – Vol. 28 – Nr. 4 – 2018

Lidia BĂJENARU, Mihaela TOMESCU
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București
B-dul Mareșal Alexandru Averescu, Nr. 8-10, 011455, București, România
lidia.bajenaru@ici.ro, mihaela.tomescu@ici.ro

Rezumat: Resursele umane înalt calificate constituie factorul esenţial al creaţiei şi al difuziei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice. Societatea românească contemporană trebuie să se alinieze standardelor europene şi internaţionale în vederea creşterii calităţii cercetării și inovării şi deci a creşterii continue a nivelului competenţei profesionale a cercetătorilor. În această lucrare este prezentat un aspect important al activităţii profesionale a cercetătorilor și anume satisfacţia în muncă, cu efecte importante la nivel personal şi la nivelul organizaţiei în care se desfăşoară activitatea. Stabilirea corectă a corelaţiei dintre satisfacţia în muncă şi variabile de personalitate ale individului poate identifica creșterea satisfacţiei individuale şi eficientizarea randamentului colectiv. Pentru identificarea experienţei existente în Uniunea Europeană, lucrarea prezintă două studii de caz și anume: un studiu transversal naţional la nivelul Portugaliei privind gradul de satisfacţie în muncă al cadrelor universitare din instituţiile portugheze de învăţământ superior și o metodologie de studiu a motivaţiei pentru educaţie bazată pe cercetarea opiniilor cadeţilor din Universitatea Naţională Militară Vasil Levski, Bulgaria.

Cuvinte cheie: muncă, profesiune, motivație a muncii, satisfacție a muncii.

Introducere

Ţările dezvoltate, atât din Uniunea Europeană, cât şi din afara ei, pun un mare accent pe cunoaştere şi inovare, ca factori esenţiali ai dezvoltării şi performanţei economice. Resursele umane înalt calificate constituie factorul esenţial al creaţiei şi al difuziei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice.

Conform manualului Frascati [12]: „Cercetătorii sunt profesionişti implicaţi în elaborarea sau dezvoltarea de cunoştinţe, produse, procese, metode şi sisteme noi și în gestionarea proiectelor în cauză. Ei desfășoară activități de cercetare și perfecționează sau dezvoltă concepte, teorii, modele, instrumente de tehnică, programe software sau metode operaționale. Din motive practice, candidații la doctorat angajați în cercetare și dezvoltare ar trebui să fie numărați ca cercetători.”

Europa a rămas în urma principalilor săi competitori de la nivel global în ceea ce priveşte cercetarea şi inovarea. În anul 2011, cheltuielile în domeniul cercetării şi dezvoltării s-au ridicat la puţin peste 2% din PIB-ul Europei. Această cifră este mult sub valorile înregistrate de SUA, Japonia şi Coreea de Sud, investiţiile Chinei în acest domeniu înregistrând o tendinţă rapidă de creştere.

Deoarece cercetătorii ocupă un loc central în cadrul economiei bazate preponderent pe cunoaștere, statele membre ale UE sunt încurajate ca, până în anul 2020, să investească 3% din PIB în cercetare-dezvoltare, preconizându-se crearea a 3,7 milioane de locuri de muncă şi creșterea PIB-ului UE cu aproximativ 800 de miliarde de euro în fiecare an.

În acest context, societatea românească contemporană trebuie să se alinieze standardelor europene şi internaţionale în vederea creşterii calităţii cercetării și inovării şi deci a creşterii continue a nivelului competenţei profesionale a cercetătorilor.

În această lucrare este prezentat un aspect important al activităţii profesionale a cercetătorilor și anume satisfacţia în muncă, cu efecte importante la nivel personal şi la nivelul organizaţiei în care se desfăşoară activitatea.

Stabilirea corectă a corelaţiei dintre satisfacţia în muncă şi variabile de personalitate ale individului poate identifica creșterea satisfacţiei individuale şi eficientizarea randamentului colectiv.

Vizualizează articolul complet

COORDONATELE PENTRU CITAREA ACESTUI ARTICOL SUNT URMĂTOARELE:
Lidia BĂJENARU, Mihaela TOMESCU, Impactul satisfacției muncii în activitatea de cercetare. Studii de caz, Revista Română de Informatică şi Automatică, ISSN 1220-1758, vol. 28(4), pp. 51-66, 2018.

5. Concluzii

Studiile și cercetările efectuate privitor la satisfacția muncii în activitatea de cercetare au evidenţiat o gamă largă de factori cu efect pozitiv sau negativ, cu rol facilitator sau perturbator asupra acesteia. Dintre sursele reprezentative ale satisfacţiei în muncă sau cu impact asupra activității de cercetare s-au evidențiat: factori organizaţionali, factori relativi la mediul imediat al muncii, factori relativi la conţinutul muncii sau la activităţile de la locul de muncă, precum și factori personali, caracteristici ce diferenţiază o persoană de alta.