duminică , 17 noiembrie 2019
roen

Art. 04 – Vol. 28 – Nr. 4 – 2018

Impactul satisfacției muncii în activitatea de cercetare. Studii de caz

Lidia BĂJENARU, Mihaela TOMESCU
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București
B-dul Mareșal Alexandru Averescu, Nr. 8-10, 011455, București, România
lidia.bajenaru@ici.ro, mihaela.tomescu@ici.ro

Rezumat: Resursele umane înalt calificate constituie factorul esenţial al creaţiei şi al difuziei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice. Societatea românească contemporană trebuie să se alinieze standardelor europene şi internaţionale în vederea creşterii calităţii cercetării și inovării şi deci a creşterii continue a nivelului competenţei profesionale a cercetătorilor. În această lucrare este prezentat un aspect important al activităţii profesionale a cercetătorilor și anume satisfacţia în muncă, cu efecte importante la nivel personal şi la nivelul organizaţiei în care se desfăşoară activitatea. Stabilirea corectă a corelaţiei dintre satisfacţia în muncă şi variabile de personalitate ale individului poate identifica creșterea satisfacţiei individuale şi eficientizarea randamentului colectiv. Pentru identificarea experienţei existente în Uniunea Europeană, lucrarea prezintă două studii de caz și anume: un studiu transversal naţional la nivelul Portugaliei privind gradul de satisfacţie în muncă al cadrelor universitare din instituţiile portugheze de învăţământ superior și o metodologie de studiu a motivaţiei pentru educaţie bazată pe cercetarea opiniilor cadeţilor din Universitatea Naţională Militară Vasil Levski, Bulgaria.

Cuvinte cheie: muncă, profesiune, motivație a muncii, satisfacție a muncii.

Introducere

Ţările dezvoltate, atât din Uniunea Europeană, cât şi din afara ei, pun un mare accent pe cunoaştere şi inovare, ca factori esenţiali ai dezvoltării şi performanţei economice. Resursele umane înalt calificate constituie factorul esenţial al creaţiei şi al difuziei cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice.

Conform manualului Frascati [12]: „Cercetătorii sunt profesionişti implicaţi în elaborarea sau dezvoltarea de cunoştinţe, produse, procese, metode şi sisteme noi și în gestionarea proiectelor în cauză. Ei desfășoară activități de cercetare și perfecționează sau dezvoltă concepte, teorii, modele, instrumente de tehnică, programe software sau metode operaționale. Din motive practice, candidații la doctorat angajați în cercetare și dezvoltare ar trebui să fie numărați ca cercetători.”

Europa a rămas în urma principalilor săi competitori de la nivel global în ceea ce priveşte cercetarea şi inovarea. În anul 2011, cheltuielile în domeniul cercetării şi dezvoltării s-au ridicat la puţin peste 2% din PIB-ul Europei. Această cifră este mult sub valorile înregistrate de SUA, Japonia şi Coreea de Sud, investiţiile Chinei în acest domeniu înregistrând o tendinţă rapidă de creştere.

Deoarece cercetătorii ocupă un loc central în cadrul economiei bazate preponderent pe cunoaștere, statele membre ale UE sunt încurajate ca, până în anul 2020, să investească 3% din PIB în cercetare-dezvoltare, preconizându-se crearea a 3,7 milioane de locuri de muncă şi creșterea PIB-ului UE cu aproximativ 800 de miliarde de euro în fiecare an.

În acest context, societatea românească contemporană trebuie să se alinieze standardelor europene şi internaţionale în vederea creşterii calităţii cercetării și inovării şi deci a creşterii continue a nivelului competenţei profesionale a cercetătorilor.

În această lucrare este prezentat un aspect important al activităţii profesionale a cercetătorilor și anume satisfacţia în muncă, cu efecte importante la nivel personal şi la nivelul organizaţiei în care se desfăşoară activitatea.

Stabilirea corectă a corelaţiei dintre satisfacţia în muncă şi variabile de personalitate ale individului poate identifica creșterea satisfacţiei individuale şi eficientizarea randamentului colectiv.

Vizualizează articolul complet

COORDONATELE PENTRU CITAREA ACESTUI ARTICOL SUNT URMĂTOARELE:
Lidia BĂJENARU, Mihaela TOMESCU, Impactul satisfacției muncii în activitatea de cercetare. Studii de caz, Revista Română de Informatică şi Automatică, ISSN 1220-1758, vol. 28(4), pp. 51-66, 2018.

5. Concluzii

Studiile și cercetările efectuate privitor la satisfacția muncii în activitatea de cercetare au evidenţiat o gamă largă de factori cu efect pozitiv sau negativ, cu rol facilitator sau perturbator asupra acesteia. Dintre sursele reprezentative ale satisfacţiei în muncă sau cu impact asupra activității de cercetare s-au evidențiat: factori organizaţionali, factori relativi la mediul imediat al muncii, factori relativi la conţinutul muncii sau la activităţile de la locul de muncă, precum și factori personali, caracteristici ce diferenţiază o persoană de alta.

Satisfacţia în muncă este un aspect important al activităţii profesionale, cu efecte importante la nivel personal şi la nivelul organizaţiei în care se desfăşoară activitatea, putând fi influenţată de factori individuali: vârstă, nivel de instrucţie, nivel de calificare, vechimea în organizaţie, climat – politici organizaţionale, condiţii de muncă, preocuparea pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, factori de personalitate.

Stabilirea corectă a corelaţiei dintre satisfacţia în muncă şi variabile de personalitate ale individului poate identifica creșterea satisfacţiei individuale şi eficientizarea randamentului colectiv.

Confirmare

Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului „Metode avansate de monitorizare şi creştere a performanţelor în cariera de cercetare”, finanţat din Planul Sectorial al Ministerul Cercetării și Inovării (MCI), Contract nr. 8 PS / 2017.

BIBLIOGRAFIE

  1. Altbach, P. (Ed.) (2003). The decline of the guru: The academic profession in developing and middle-income countries. N.Y.: Palgrave/MacMillan;
  2. Constantin, T. (2004). Evaluarea psihologică a personalului, Editura Polirom, Iaşi;
  3. Creangă, M., Gîtlan, A. (2013). Modalităţi de investigare a satisfacţiei în muncă la personalul medical, Revista Medicală Română, vol. LX, nr. 1, 2013, http://rmj.com.ro/articles/ 2013.1/ RMR_Nr-1_2013_Art-10.pdf;
  4. Currie, D. (2009). Introduction in human resources management. Bucharest: CODECS Publishing House;
  5. De Lourdes Machado-Taylor, M. (2014). A cross national study of job satisfaction of academics in Portuguese Higher Education, Licenciado sob uma Licença Creative Commons, Univ. Debate 2014 jan./dez., 2(1), pp. 38-50, ISSN 2318-700X, DOI: 10.7213/univ.debate. 02.001.AO03;
  6. Enders, J. (1999). Crisis? What crisis? The academic professions in the „knowledge” society. Higher Education, 38(1), pp. 71-81;
  7. Greenberg, J. & Baron, R. (1997). Behavior in organizations. Upper Saddle River, NJ: Prentice-Hall;
  8. Johns, G. (1998). Comportament organizaţional, Editura Economică, Bucureşti;
  9. Kanfer, R., Chen, G. Pritchard, R. D. (2008). Work Motivation. Past, Present, and Future. New York: Routledge Taylor & Francis Group;
  10. Locke, E.A. (1976) The Nature and Causes of Job Satisfaction. Handbook of Industrial and Organizational Psychology, 1, 1297-1343;
  11. Machado, M. L., Meira Soares, V., Brites, R., Brites Ferreira, J., Farhangmerh, M. & Gouveia, O. (2014). Satisfação e motivação dos académicos no ensino superior português. Lisboa: Editora Almedina (ISBN 978-972-40-5320-2);
  12. OECD (2015). Frascati Manual 2015: Guidelines for Collecting and Reporting Data on Research and Experimental Development. The Measurement of Scientific, Technological and Innovation Activities, pp. 93, OECD Publishing, Paris;
  13. Omer, I. (2009). Psihologia muncii – Sinteze. Universitatea Spiru Haret – Facultatea de Sociologie. http://www.spiruharet.ro/facultati/sociologie-psihologie/biblioteca/42858fc4f9 705fbad6291433746ce8b2.pdf;
  14. Petrova, E. (2015). Methodology on study of motivation for education based on opinions’ research of cadets from Vasil Levski National Military University, Bulgaria, Социалноикономически анализи, книга 2/2015 (8);
  15. Rusu, G., Avasilcăi, S. (2013). Human Resources Motivation: An Organizational Performance Perspective. Annals of the Oradea University – Fascicle of Management and Technological Engineering – Issue #1-May 2013 – http://www.imtuoradea.ro/auo.fmte/ files-2013-v1/Rusu Gabriela 1.pdf;
  16. Stroh, L. K., Northcraft, G. B., Neale, M. A. (2002) Organizational Behavior. A Management Challenge. New Jersey: Lawrence Erlbaum Associates Publishers;
  17. Verhaegen, P. (2005). Academic talent: Quo vadis? Recruitment and retention of faculty in European business schools. Journal of Management Development, 24(9), pp. 807-818;
  18. Zamfir, C. (1980). Un sociolog despre muncă şi satisfacţie, Editura Politică, Bucureşti;
  19. Zlate M., (2007). Tratat de psihologie organizaţional-managerială, Editura Polirom, Iaşi;
  20. Zlate, S, Cucui, G. (2014). Motivation and performance in higher education. The 6th International Conference Edu World 2014 „Education Facing Contemporary World Issues”, 7th – 9th November 2014. Procedia – Social and Behavioral Sciences 180, 2015, pp. 468-476.

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License.