Revista Română de Informatică și Automatică – ICI București
SISTEMUL ELICOIDAL DE INOVARE – ANALIZĂ CRITICĂ
Gabriela FLORESCU
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti,
B-dul Mareşal Averescu Nr. 8-10, Bucureşti, 011455, România
gflores@ici.ro
Rezumat: Intenția acestui articol este de a fi un demers pentru informarea persoanelor interesate în aplicarea de strategii de creștere a nivelului de dezvoltare a țării noastre și deci, interesate de bunăstarea societății. Este trecut în revistă modelul modern de dezvoltare economică prin inovare al elicoidei triple care stă la baza modelelor ulterioare, elicoida cvadruplă, în implementarea căreia autorul are o implicare directă, elicoida cvintuplă și n-tuplă. Sunt prezentate observații critice cu privire la acestea, în încercarea de a le adapta și a le face aplicabile condițiilor existente la ora actuală, în țara noastră. Sunt prezentate exemple concrete ale implementării sistemului elicoidal de dezvoltare prin inovare la nivel european. Ținând cont de spiritul inovator al societații românești exprimat prin numărul mare de persoane creative din țara noastră și de numărul și valoarea recunoscută la nivel internațional a inovațiilor și invențiilor lor, sunt propuse schițe de creare de entități economice pentru aceștia, prin utilizarea modelelor elicoidale de inovare, în perspectiva dezvoltării acestora la nivel de instituții economice creatoare, competitive și respectate pe plan național și internațional. De asemenea, sunt prezentate opinii cu privire la implementarea modelelor elicoidale de inovare în vederea dezvoltării zonelor deficitare din punct de vedere economic și al recuperării sau reactivării entităților economice distruse sau aflate în declin.
Cuvinte cheie: Elicoida triplă, Elicoida cvadruplă, Elicoida cvintuplă, Elicoida n-tuplă, Dezvoltare durabilă, Sistem inovativ, Informatica aplicată, Economia cunoașterii, Societatea cunoașterii.
Precizare: : Pentru a nu se crea confuzii, între elementele elicoidale care compun sistemele de inovare și denumirea de „elicoide” din sistemele de inovare, a fost folosit cuvantul „componentă” pentru aceste elemente, în loc de „elicoida”.
Introducere: Componentele civilizației umane descriu, în evoluția lor de-a lungul axei sociotemporale, câte o elicoidă, deplasând dezvoltarea globală a societății în direcții și cu dinamici variabile, determinate de diferiți factori sociali și/sau naturali. Prin acțiunea inteligentă a omului, aceste componente pot dezvolta legături între ele asemeni structurii acidului dezoxiribonucleic (ADN), contribuind la o dezvoltare accentuată și coerentă a umanității spre bunăstare.
Denumirea de „elicoidă” este o metaforă și își are inspirația în forma elicoidală a ADN ca structură biologică de bază a viului. A fost aleasă cu intenția de a împrumuta structura și însemnătatea acestuia și sistemului economic elicoidal de inovare.
Din punct de vedere evolutiv, inițial procesul de inovare (dezvoltare tehnologică) era bazat pe întâmplare sau pe observațiile empirice ale unor indivizi dotați cu simț analitic (cercetătorul independent). Caracteristic este faptul că nu exista o cerere de cercetare explicită a societății către cercetător. Acesta se confrunta cu aceleași nevoi ca și comunitatea din care făcea parte integrantă, iar prin inovare își satisfăcea propria necesitate. De regulă, cercetătorul îndeplinea și rolul meșteșugarului. Transferul către restul societății a noilor cunoștințe, a inovației sau invenției se făcea în mod direct și liber, prin imitare sau prin puterea exemplului, iar punerea în practică a rezultatului cercetării se făcea prin meșteșugăritul casnic. Inițial, meșteșugarii specializați și, ulterior, atelierele meșteșugărești specializate, apărute ca răspuns la solicitarea crescândă a societății pentru rezultatele cercetării deserveau strict necesitățile micilor comunități, astfel încât sectorul manufacturier (rudiment preindustrial) se confunda cu societatea. În aceste circumstanțe se poate vorbi de existența primordială a unui model elicoidal binar, cercetător independent – societate, în care aceste două entități erau independente și interacționau în mod univoc (Figura 1).
Odată cu dezvoltarea societății și a statelor, a apărut și consolidat învățământul academic. Acesta avea organizare și caracter religios – științific, cu preocupare în producerea și diseminarea de cunoștințe mai întâi clericilor, apoi și laicilor, inițiind și, ulterior, dezvoltând practicile pedagogice, fără a avea, cu unele excepții, o contribuție
directă în sfera aplicativă a cercetării. Cercetătorul independent, urmând tradiția, prezenta rezultatele cercetării sale autorităților decidente aflate la diferite nivele decizionale. Se poate constata apariția unei a treia dimensiuni, aceea a guvernării, cu persistența lipsei cererii de cercetare explicite către cercetător din partea acesteia și a societății, independența celor trei entități și interacțiunea univocă, adică un model natural al unei elicoide triple.
Această situație s-a modificat rapid, mai ales datorită componentei militare, prin apariția cererii de inovare din partea guvernării către cercetător [4]. Totodată, această modificare a generat specializările în rândul acestora. Din partea societății se constată o incipientă cerere de cercetare la nivel privat, însă, pe ansamblu, societatea rămâne un consumator al rezultatelor cercetării independente (Figura 2).
Procesul de maturizare a entităților statale și a națiunilor a generat, la o scară mărită, nevoia satisfacerii cererilor guvernamentale, dar și apariția cererilor pentru cercetare din partea societății.
Aceasta a dus la apariția sectorului industrial și la dezvoltarea și diversificarea sectorului academic prin lărgirea spectrului științific de interes. Rolul societății în elicoida triplă a fost luat de catre sectorul industrial datorită faptului că acesta a putut estima cu destulă precizie cerințele încă difuze ale societății. Importanța industriei ca producătoare de bunuri și venituri a determinat o accentuare a relațiilor acesteia cu sfera guvernamentală, ceea ce a condus în cele din urmă la crearea societății industriale [4].
Se poate constata închiderea unui triunghi sinergic între academie & cercetare – industrie – guvernare și astfel apariția naturală neinstituționalizată a elicoidei triple (Figura 3), pusă în evidență și teoretizată în ultima decadă a secolului trecut de Loet Leydesdorff și Henry Etzkowitz.
Aceștia au propus o variantă a elicoidei triple (în care componenta academică are un rol preponderent), ca model de inovare și dezvoltare economică pentru societatea actuală privită ca societate a cunoașterii, succesoare societății industriale.
Odată ce acest model a fost evidențiat, în timp au fost propuse și alte variante ale elicoidei triple, inclusiv prin adăugarea de noi componente. Cu toate acestea, structura triptică academie – industrie – guvernare nu a fost modificată, ceea ce demonstrează că elicoida triplă rămâne, în mod natural, structura de bază a modelelor economice de inovare [5].
Adoptarea oricăror variante ale modelului elicoidal de inovare și dezvoltare economică se lovește în lumea reală, în principal, de ignorarea existenței acestuia, de nivelul de înțelegere și de ponderea intereselor particulare divergente din cadrul fiecărei componente. Dintre componente, aceea guvernamentală ca generator de autoritate și politici economico – financiare reprezintă factorul cel mai important și cel mai greu de convins.
Vizualizează articolul complet
ACEST ARTICOL POATE FI CITAT CA:
Gabriela FLORESCU, Sistemul Elicoidal de Inovare – Analiză Critică, Revista Română de Informatică şi Automatică, ISSN 1220-1758, vol. 28(1), pp. 47-60, 2018.
Concluzii: Elicoida cvadruplă, formată din elicoida triplă de bază la care participă componentele: academie – industrie – guvernare, suporta interschimbabilitatea celei de a patra componente conferind un plus de elasticitate și specificitate în aplicare, de exemplu componenta societate civilă poate fi înlocuită de componenta socio – ecologie, acoperind astfel mai fin direcția în care se dorește dezvoltarea inovativă.
În privința modelului elicoidei n-tuple, dacă s-ar dovedi implementabil în viitor, opinăm că nu pot fi adăugate „n” elicoide la tripticul de bază, ci un număr finit, cel mult egal cu cel al direcțiilor de dezvoltare economică posibile și dorite de societatea unde se face implementarea. Acest număr este invers proporțional cu coerența sistemului.
Acțiunii de hibridizare a componentelor și formare a spațiul hibrid ca ecosistem de generare al inovației, îi trebuie acordată o atenție deosebită în privința tendințelor ponderatorii și a gradului de hibridizare, deoarece excesul acestora în orice sens, poate duce fie la diluția rolurilor și anarhizarea modelului, fie la dezechilibrarea și rigidizarea lui.
Adoptarea modelului elicoidal este o șansă pentru dezvoltarea economică durabilă, atât la nivel local, regional statal sau interstatal.
Modelul elicoidei triple este un sistem de inovare fundamentat, analitic, dotat cu mijloace de control, care prin extrapolare și unele dezvoltări, poate fi utilizat și în cazul aplicării modelelor elicoidale: cvadruplă și cvintuplă și este pretabil utilizării în sisteme suport de decizie la nivelul administrațiilor, pentru simulări și punerea în operă a strategiilor de dezvoltare economică durabilă, prin inovare specifică economiei cunoașterii și societății cunoașterii în care ne aflăm.
BIBLIOGRAFIE
- ETZKOWITZ, H. (2008). The Triple Helix University–Industry–Government Innovation, Action8.
- ETZKOWITZ, H. & LEYDESDORFF, L. (2000). The dynamics of innovation: from National Systems and ‘‘Mode 2’’ to a Triple Helix of university–industry–government relations”, Research Policy, 29, 109-123.
- ETZKOWITZ, H. (2002). The Triple Helix of University-Industry-Government Implications for Policy and Evaluation, working paper.
- HOHMANN, L. (2016). Global Society and Integration: To what Extent Is the Triple-Helix-Model of Etzkowitz & Leydesdorff of Use for the Implementation of Smart Governance? – An Analysis Referring on Implemented Triple HelixConstellations, Glocality: Undergraduate Academic Journal, 2(1): 2, 1-9.
- RANGA, M. & ETZKOWITZ, H. (2013). Triple Helix systems: an analytical framework for innovation policy and practice, The Knowledge Society, INDUSTRY & HIGHER EDUCATION, 27(3), August 2013, 237-262, doi:
10.5367/ihe.2013.0165. - RANGA, M. (2014). Stimulating R&D and Innovation to Address Romania’s Economic Crisis: A Bridge Too Far?, European Planning Studies, 20(9), Septembrie 2012. Revăzut de autor în Iunie 2014.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License.