Art. 01 – Vol.23 – Nr. 3- 2013

Valentin Florescu
valentin@ici.ro

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică, ICI – Bucureşti

Gabriela Florescu

gflores@ici.ro

Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică, ICI – Bucureşti

Rezumat: În acest articol este prezentată legislaţia din România în domeniul parteneriatului public-privat, cu accent pe acurateţea formulării normelor legale care au fost culese şi clasificate de către autori, în funcţie de obiectul reglementării avut în vedere de legiuitor. De asemenea, se fac referiri la diferite acte legislative în corpul textului.

Această abordare a fost aleasă pentru ca materialul să fie util şi persoanelor interesate în domeniul parteneriatului public privat care nu au cunoştinţe în domeniul juridic. Se înlătură astfel posibilitatea alunecării de la litera şi spiritul legii, prin apariţia erorilor de interpretare şi de semantică.

Sunt evidenţiate aspectele specifice privitoare la tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (TIC) şi la cele referitoare la reţelele de bandă largă (broadband).

Concluzii:Din studiul statisticilor reiese că parteneriatul public-privat este utilizat în ţările cu economie slab dezvoltată şi fără tradiţie tehnologică, motiv pentru care partenerii privaţi sunt de provenienţă străină. În celelalte ţări, parteneriatele se utilizează în timp de criză economică (ex. Italia), pentru obiective publice de mici dimensiuni sau care prezintă un nivel ridicat de risc (ex. UK), risc care este transferat partenerului privat, iar durata maximă a parteneriatelor este de aproximativ de 20 de ani. De asemenea se observă o înclinaţie guvernamentală nerostită de a alege partenerul privat dintre actorii economici autohtoni.

Din aceleaşi studii statistice rezultă că impactul global al acestui tip de parteneriat este mediu. La nivel de ţări, impactul nu a fost niciodată foarte ridicat iar în ţările în care a fost ridicat, tendinţa este de reducere (Ernst & Young – Public-private partnership, Opportunity outlook and impact, Public-private partnership).

În cele din urmă, probabil că vechea abordare a regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat va reprezenta mijlocul cel mai rentabil şi cel mai controlabil şi deschis implementărilor în mod rapid a politicilor şi a strategiilor sociale şi economice guvernamentale, bineînţeles în ţările unde acestea există.

Vizualizează articolul complet