Încă din secolul trecut au existat preocupări privind protecţia proprietăţii intelectuale, preocupări materializate prin convenţii internaţionale, care reglementează cadrul general al protecţiei:
– Convenţia de la Paris (20 martie 1883) pentru protecţia proprietăţii intelectuale, la care România a aderat în 1920;
– Convenţia de la Berna (9 sept. 1886) privind protecția operelor literare şi artistice (dreptul de autor/’copyright”-ul), semnată de România în 1928.
Dacă la data elaborării acestor convenţii, gama de situaţii în care trebuia apărată proprietatea intelectuală era foarte restrînsă, dezvoltarea societăţii omeneşti din secolul nostru a ridicat nenumărate probleme noi, cu un specific şi cu cerinţe aparte. Aceste probleme au devenit deosebit de acute în ultimele decenii, o dată cu dezvoltarea tehnicii de calcul.
Larga răspîndire a tehnicii de calcul, efortul adesea foarte mare depus pentru elaborarea programelor pentru calculator (de unde şi costurile ridicate ale acestora) şi facilitatea copierii lor în vederea utilizării sau a comercializării, reprezintă principalele cauze ce au impus necesitatea elaborării unei legislații adecvate, de protejare a programelor pentru calculator. […]
Anca Herman
Institutul de Cercetări în Informatică
Vizualizează articolul complet
COORDONATELE PENTRU CITAREA ACESTUI MATERIAL SUNT URMĂTOARELE:
Anca Herman, Protecţia programelor pentru calculator, Revista Română de Informatică şi Automatică (Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control), ISSN 1220-1758, vol. 2(1), pp. 76-82, 1992.