marți , 20 octombrie 2020
roen

Limbajul, gândirea şi realitatea

mat. Paul Sfetcu
Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Informatică, ICI, Bucureşti

Rezumat: Pentru omul modern cu o forma mentis de homo faber, sensul activităţii lui şi chiar al existenţei lui, este dat de activităţile pe care le desfăşoară în afara lui. Printre acestea, comunicarea este considerată ca primordială, iar limbajul, modul de a face acest lucru. Anticii căutau să gândească lumea (şi pe ei înşişi) şi să o exprime în mod adecvat. Pentru aceasta căutau ca numele să desemneze realitatea printr-o metodă proprie fiecărei culturi (grecească, indiană, chineză). Idealul omului străvechi era ca prin gândire să refacă starea lui iniţială divină, reprezentată de «starea de zeu».

Cuvinte cheie: comunicare; limbaj natural; semnificare; corectitudinea cuvintelor.

Vizualizează articolul complet

COORDONATELE PENTRU CITAREA ACESTUI ARTICOL SUNT URMĂTOARELE:
Paul Sfetcu, Limbajul, gândirea şi realitatea, Revista Română de Informatică şi Automatică (Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control), ISSN 1220-1758, vol. 19(4), pp. 29-38, 2009.