Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control
Academician Virgiliu N. Constantinescu
President of the Romanian Academy
Academia Română are astăzi privilegiul de a găzdui, în această veche Aulă a Academiei, “Ziua Informaţiei” a Uniunii Europene. Importanța pe care societatea românească o acordă informaţiei este demonstrată, printre multe alte lucruri, prin prezenţa Dumneavoastră într-un număr atât de mare şi, mai mult, prin prezența Preşedintelui României. Dorim, de asemenea, să mulțumim ambasadorilor şi miniştrilor care sunt prezenţi astăzi aici.
Ca o paranteză, daţi-mi voie să menţionez că, în pofida condiţiilor locale cunoscute, oamenii de ştiinţă şi inginerii români se străduiesc, de asemenea, să dezvolte domeniul calculatoarelor chiar din primele etape ale apariţiei acestuia. Astfel, printre modestele contribuții care merită citate în această privință, daţi-mi voie să menţionez CIFA (calculatorul Institutului de Fizică Atomică), o maşină construită în 1957. România a fost, astfel, a cincea țară care a produs o mașină de calcul de concepție şi proiectare proprii. Alte încercări pot fi menționate în orașele Cluj şi Timişoara, în timp ce în universitățile româneşti au fost organizate facultăți de calculatoare începând cu 1960 (prima a fost creată în cadrul Universităţii Tehnice
Timişoara). O serie de rezultate ştiinţifice romăneşti, publicate mai întâi în reviste din țară, au fost utilizate ulterior în alte părți (cum ar fi de exemplu cele conținute într-o lucrare pe care am publicat-o în 1956) şi s-au dovedit utile în producerea primului cap Winchester al firmei IBM. Mai putem aminti primul centru de calcul electronic, care a fost fondat în cadrul Universităţii Bucureşti în 1965, în timp ce, începând cu 1968, s-au depus eforturi concentrate sub conducerea unei comisii guvernamentale de specialitate.
Întorcându-ne la prezent, daţi-mi voie să menționez eforturile speciale depuse în ultimii șase ani. În primul rând, calculatoarele au pătruns efectiv în universitățile româneşti, în timp ce peste 7.000 de firme particulare cu activitate de informatică au apărut pe întreg teritoriul României. Se pot observa progrese în tehnologiile de comunicaţie. Peste 4.000 km de linii de fibră optică sunt deja instalaţi în România. Dintre rețelele locale (LAN), cea mai întinsă (din punct de vedere geografic) este rețeaua care conectează cele trei campus-uri ale Universităţii Politehnica Bucureşti pe o zonă cu un diametru de peste 10 km. Peste 20.000 de utilizatori români sunt înregistrați în INTERNET.
În cadrul efortului general menţionat, o parte importantă aparține Academiei Române, ca societate savantă şi activă, care desfăşoară cercetări analog cu alte instituţii similare, cum ar fi de exemplu Academiile de Ştiinţă ale Olandei şi ale Suediei. Începând cu 1991, s-a format o secţie specială a Academiei, cea de “Știința și tehnologia informaţiei”, condusă, mai întâi, de către profesorul Mihai Drăgănescu, preşedintele Academiei Române, între 1990 şi 1994 şi, ulterior, de profesorul Dan Dascălu. Academia Română conferă anual două premii în acest domeniu, în timp ce aproximativ 15% din granturile Academiei Române sunt dedicate cercetării în domeniul tehnologiilor informaţiei. Unul dintre obiectivele Academiei constă în întărirea anumitor tradiții de valoare ale şcolilor ştiinţifice româneşti, cum ar fi cea condusă de profesorul Grigore Moisil şi, ulterior, de profesorul Solomon Marcus. Cercetarea
din cadrul Academiei este în special efectuată în două centre din Bucureşti şi unul din Iaşi, în timp ce alte două dintre cele mai puternice centre de cercetare colaborează strâns, ambele fiind conduse de membrii ai Academiei Române: Institutul de Cercetări în Informatică şi Institutul de Microtehnologii. În plus, Academia Română este deja conectată la INTERNET, ca şi peste 30 de unităţi de cercetare proprii, dintr-un total de 65.
În final, daţi-mi voie să menţionez implicarea Academiei Române în programul intitulat “MULTILIMBAJ”, componentă a Strategiei generale pentru aderarea României la Uniunea Europeană. Acest proiect a demarat în cadrul discuţiilor referitoare la mijloacele de implementare în România a unei mentalități “tolerante”, care a demonstrat deja efecte dintre cele mai benefice în Europa de Vest. O idee simplă, dar vizionară, a devenit evidentă şi anume, încercarea de a asigura fiecărui tânăr român posibilitatea de a învăța limbi străine şi de a intra, astfel, în contact cu alte culturi. Pornind de aici, proiectul a evoluat, în prezent, la o formă mult mai complexă, tinzând ca, într-un număr rezonabil de ani, fiecare român din categoria celor tineri să reuşească să îşi însuşească patru limbi străine sau mijloace de comunicare: (1) limba română, inclusiv cultura română (ca o contribuție românească specifică la tezaurul viitoarei Europe multiculturale); (2) două limbi de circulaţie internațională; (3) limbajul calculatoarelor, şi (4) limbajul artistic. Academia Română dorește să se implice, cu toate competențele de care dispune, în
punerea în operă a acestui proiect.
În încheierea acestui scurt cuvânt introductiv, daţi-mi voie să urez tuturor participanţilor succes la această reuniune.
CITE THIS PAPER AS:
Virgiliu N. Constantinescu, Information Day, Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control, ISSN 1220-1758, vol. 6(2), pp. 9-10, 1996.