Autorul unui virus devine responsabil, atît pe plan civil cît şi la nivel penal, începînd cu 1988.
Termenul de virus desemnează programele care conţin o funcţie de autoreproducere, capabile să contamineze anumite elemente deja existente în memoria calculatorului.
Ciclul de viaţă al unui virus se descompune în trei faze:
– execuţia sa prin intermediul unui element contaminat;
– propagarea acestuia prin contaminarea de noi elemente;
– declanșarea acţiunii sale, care antrenează după sine pagube, de la simpla perturbare în funcţionare la distrugerea conţinutului unui disc fix.
În iunie 1991, 504 tipuri de viruși MS-DOS au fost recenzați la nivel mondial, dintre aceştia 35 fiind prezenți în Franţa.
Victimele viruşilor au două posibilități de a face recurs: acțiune în responsabilitate civilă și aplicarea legislaţiei penale. […]
(van Dorsselaere, B. – “Quel recours face aux virus informatiques?”; in: Le monde informatique, no. 464, July 8, 1991, p. 12)
Translation by:
Victoria Haiduc
Institute for Research in Informatics
CITE THIS MATERIAL AS:
Victoria Haiduc, Delincvența informatică – virușii informaticii (Cyber delinquency – computer viruses), (translation of “Quel recours face aux virus informatiques?”, by van Dorsselaere, B.; in: Le monde informatique, no. 464, July 8, 1991, p. 12), Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control, ISSN 1220-1758, vol. 1(3-4), pp. 84-86, 1991.