CTOS – An Outsider Got To Be An Operating System of the ’90s

Cu tot progresul realizat, anii 80 reprezintă domeniul în care cele mai importante tehnici de calcul au atins un prag limită: sistemele multimedia conduc piața; minicalculatoarele au cunoscut grandoarea şi decadența; la fel şi marile calculatoare. PC-urile a la IBM păreau că se detașează în cîştigător, dar ele s-au lovit de asemenea de îngrădiri – masive – încît s-a impus dezvoltarea unei ramuri industriale aferente. Lumile informatice câștigătoare s-au trezit învinse de apariţia sistemelor “deschise”, o altă apariţie a anilor 80. În timp ce hardware-ul păstrează o evoluţie cît de cît continuă, problema rămîne a software-ului care nu poate ţine pasul cu acesta. În special, rețelele şi multimedia ating punctele nevralgice ale sistemelor actuale.
De exemplu, majoritatea sistemelor de operare pornesc de la premisa automată că datele sînt validate rapid şi local, dar astfel de presupuneri nu mai corespund unui mediu distribuit. O altă proprietate a actualelor sisteme de operare este că ele tratează toate perifericele ca fiind o memorie – disc, fapt ce se poate pur şi simplu neglija în cazul unei periferii multimedia.
Pentru a preîntimpina aceste carenţe, producătorii au creat noi arhitecturi pentru sistemele de operare: micronuclee, sisteme Message-Passing şi/sau structuri orientate obiect. Recentul Joint Venture, creat între IBM și Apple, se ocupă cu aceasta, ca de altfel şi versiunea Unix V Chorus a lui Unix System Laboratories (USL), OSF/2 a lui Open Sofiware Foundation şi Windows New Technology a lui Microsolt. […]

(Andrew D. Wolff, jr.: “Un sistem de operare care deleagă și transmite”, Computerworld Schweiz, no. 26/92, pp. 13-21).

Translation by
Gabriel Sonea

View full text

CITE THIS PAPER AS:
CTOS – An Outsider Got To Be An Operating System of the ’90s, Revista Română de Informatică şi Automatică (Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control), ISSN 1220-1758, vol. 2(3-4), pp. 77-79, 1992.