Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control
Apariţia modei “sistemelor deschise” s-a datorat utilizatorilor care s-au dorit independenţi de un anumit constructor. Această orientare a pus faţă în faţă sistemele de operare MS-DOS şi UNIX, care aparţin sistemelor deschise și care astăzi deţin interfeţe grafice performante și confortabile în comparaţie cu alte sisteme existente.
Diferența dintre cele două sisteme constă în aceea că MS/DOS este un sistem conceput pentru un utilizator individual, iar UNIX se dovedește performant acolo unde este necesară o largă comunicaţie. Există însă o serie de rezerve faţă de UNIX.
Mitul nr. 1. Operanţii UNIX sînt scindaţi, nu există un sistem UNIX unitar. Există două grupări mari de constructori, reprezentate prin OSF/l şi AT&T. Cu excepţia interfeţelor, diferenţele dintre aceste sisteme sînt nesemnificative pentru utilizator. Pentru ofertanţii de software, alegerea are în vedere optimizarea resurselor. Marii ofertanţi de bănci de date, care aparţin ambelor organizaţii livrează produse software pentru ambele variante UNIX. Tot astfel, creatorii de sisteme ca Apple, aparţin ambelor tabere.
Mitul nr. 2. Nu există aplicaţii pentru UNIX. Cu toate acestea apar continuu noi produse aplicative pentru UNIX, atît în ce priveşte prelucrările în rețea, cît şi în ce priveşte instrumentele bine cunoscute pentru MS/DOS, cum ar fi dBASE, LOTUS, AutoCAD şi altele.
Mitul nr. 3. Software-ul UNIX nu este binar compatibil. Datorită structurii interne, fiecare familie de procesoare trebuie să aibă interfața sa proprie cu sistemul UNIX.
Mitul nr. 4. UNIX este greu de utilizat.
Apărut ca un sistem al programatorilor şi creatorilor, UNIX oferă astăzi interfețe uşor de operat şi de învăţat, utilizând posibilităţile grafice ale PC-urilor şi staţiilor de lucru, care au la bază sistemele WINDOW X11 create şi standardizate de MIT. Cele mai importante interfețe grafice cu utilizatorul sînt Open LOOK, Unix International și Motif ale OSF.
Mitul nr. 5. Sistemele UNIX sînt scumpe. Intrarea pe piaţă a sistemelor UNIX a început cu PC-ul. UNIX are nevoie, pentru a fi performant, de o memorie centrală mai mare şi de o capacitate de disc corespunzătoare, de exemplu un server RISC sau o stație de lucru bazată pe o arhitectură RISC. Pentru a avea aceleaşi performanţe, la preţul unui PC se adaugă prețurile facilităţilor grafice şi de rețea hardware și software. În ce priveşte software-ul aplicativ, preţurile pentru UNIX sînt mai mari cu cca. 50% faţă de licenţele similare pentru MS-DOS, cu menţiunea că utilizatorul primeşte un sistem multifuncțional, ce utilizează toate proprietăţile mediului UNIX, în special cele aferente structurilor de reţea.
(after COMPUTERWELT, April 1991 – IFABO Austria)
CITE THIS MATERIAL AS:
***, Între UNIX ȘI MS-DOS – miturile şi realitățile UNIX (Between UNIX and MS-DOS – Myths and Realities), (after COMPUTERWELT, April 1991 – IFABO Austria), Romanian Journal of Information Technology and Automatic Control, ISSN 1220-1758, vol. 2(1), pp. 73, 1992.