Art. 02 – Vol. 26 – Nr. 4 – 2016

Dragoş Cătălin Barbu
dragos.barbu@ici.ro
Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Informatică, ICI – Bucureşti

Rezumat: La nivelul Uniunii Europene sunt întreprinse demersuri în privinţa adoptării unei strategii europene pentru securitatea cibernetică, care să armonizeze eforturile statelor membre în abordarea provocărilor de securitate din spaţiul cibernetic şi protecţia infrastructurilor critice. Este important de remarcat faptul că avariile sistemelor într-un sector specific al infrastructurilor critice pot produce efecte în lanţ, datorită rolului lor strategic în contextul socio-economic, care pot avea un potenţial impact în toate aspectele societăţii. Înţelegerea efectelor şi inter-conexiunilor strategice sunt esenţiale atunci când se stabilesc modul de răspuns la evenimente şi când se stabilesc politici.

Cuvinte cheie: securitate, incidente, securitate cibernetică, rezilienţă, infrastructuri critice.

Introducere: Infrastructurile critice sunt coloana vertebrală a societăţii moderne asigurând funcţionalităţile vitale care susţin interacţiunile economice şi sociale. Directiva Europeană 2008/114/CE (Europene, 2008) defineşte infrastructura critică ca fiind „un element, un sistem sau o componentă a acestuia, aflat pe teritoriul statelor membre, care este esenţial pentru menţinerea funcţiilor societale vitale, a sănătăţii, siguranţei, securităţii, bunăstării sociale sau economice a persoanelor, şi a căror perturbare sau distrugere ar avea un impact semnificativ într-un stat membru ca urmare a incapacităţii de a menţine respectivele funcţii”.

Infrastructurile critice, cum ar fi reţeaua electrică, conductele de petrol şi gaze, precum şi sistemele de distribuţie a apei sunt fundamentale pentru societatea modernă. Astfel, protecţia infrastructurilor critice este o chestiune de securitate naţională. Cu toate acestea, recentele incidente care implică malware-ul Stuxnet (Hagerott, 2014), Dragonfly (Team, 2012) şi Flame (MacKenzie, 2014) au arătat că elementele de infrastructură critică sunt susceptibile la atacuri cibernetice. Cel mai alarmant a fost primul atac cibernetic raportat (Cherepanov, 2016) împotriva unei reţele electrice ce a avut loc în decembrie 2015. Malware-ul a infectat utilităţile electrice a cel puţin trei regiuni, lăsând fără energie electrică aproximativ jumătate din casele din regiunea Ivano-Frankivsk a Ucrainei.

Bunăstarea societăţii este tot mai dependentă de buna funcţionare a infrastructurilor critice iar crizele care afectează infrastructurile critice agravează impactul lor asupra societăţii. Prin urmare, îmbunătăţirea rezilienţei infrastructurilor critice este unul din cel mai importante obiective ale proprietarilor/operatorilor/administratorilor pentru managementul crizei.

Concluzii: Infrastructurile critice devin indispensabile pe măsură ce populaţia solicită servicii noi şi diversificate. În mod evident, societatea modernă nu poate funcţiona, în cazul în care componentele majore ale infrastructurilor critice sunt deteriorate sau distruse. Marea majoritate a activelor de infrastructură critică nu pot fi în măsură să facă faţă ameninţărilor cibernetice sofisticate şi evolutive. Infrastructurile critice sunt active mari, complexe şi scumpe.

Vizualizează articolul complet