Art. 01 – Vol.26 – Nr. 2 – 2016

Cătălin Scarlat
catalin_scarlat@yahoo.com

Tudor–George Alexandru
alexandru_tudor_imst@yahoo.com

Universitatea Politehnica din Bucureşti – Facultatea IMST

Rezumat: Dezvoltarea tehnologiilor din domeniul TIC a dus de la sine la apariţia unor paradigme care au remodelat, în ultimii 20 de ani, modul în care informaţia este preluată, stocată şi utilizată. Limitele de conectare a dispozitivelor au crescut, de unde şi posibilitatea ca acestea să realizeze un schimb liber de informaţii între ele, fără a mai fi necesare protocoale sau interfeţe intermediare. În acest fel, a apărut paradigma “Internetul obiectelor” (Interet of  Things). Pe lângă posibilităţile de a cerceta cauzele şi efectele unor probleme globale, paradigma poate fi extinsă şi în domeniul domestic. Lucrarea prezintă o abordare asupra conceptului de locuinţă inteligentă (Smart Home), luând în considerare tehnologiile inovative existente şi cum acestea duc la reduceri substanţiale ale consumului casnic de energie. Se prezintă o serie de aspecte teoretice şi posibilitatea reală de a integra o astfel de soluţie în locuinţe, demonstrată la finalul lucrării pe bază de prototipuri vitrtuale.

Cuvinte cheie: Smart Home, Internet of things, senzori, prototip virtual.

Introducere

Termenul de locuinţă inteligentă (Smart Home) poate fi înţeles ca locuinţa echipată cu dispozitive care asistă utilizatorul în activitatea casnică de rutină pe toată durata zilei. Această abordare conduce la reducerea consumului de energie şi ceşterea confortului, asigurându-se, totodată, şi un mediu sănătos prin posibilitatea utilizării de servicii proactive [1]. Soluţiile de reglare folositete presupun observarea utilizatorului pentru a realiza un profil al acestuia în concordanţă cu factori externi locali – precum consumul regional de energie – [2], globali – precum evoluţia condiţiilor meteo – [3] sau mixti – precum corelarea unor acţiuni locale cu impact
global [4].

Pentru a susţine astfel de soluţii, sunt necesare infrastructuri informaţionale complexe. Acestea au trei roluri semnificative: preluarea informaţiilor din mediul casnic, transmiterea informaţiilor la un dispozitiv de procesare şi asigurarea unui răspuns la ieşire pe baza fluxului multimodal de date. Astfel de infrastructuri informaţionale includ reţele compuse din senzori care fac schimb de informaţii cu dispozitivele de procesare a datelor. În funcţie de tipul datelor de intrare, senzorii utilizaţi pot fi binari (spre exemplu, pentru certificarea prezeneia unui obiect într-un spaţiu), de tip video (senzor binar în combinaţie cu o cameră video care poate identifica anumite tipare, spre exemplu numărul de persoane dintr-un spaţiu), meteo (spre exemplu barometrici, de temperatură, de umiditate), medicali (de exemplu, senzori binari ataşaţi pe îmbrăcămintea utilizatorului pentru monitorizarea bătăilor inimii), de sunet (de exemplu, reglarea debitului de apă din rezervorul toaletei pe baza numărului persoanelor care se odihnesc în dormitor) [5].

Variantele optime de Smart Home impun înlocuirea soluţiilor existente (spre exemplu înlocuirea comutatorului de lumină cu un senzor de prezenţă) sau ataşarea senzorilor pentru monitorizarea / reglarea elementelor de infrastructură casnică deja existente (spre exemplu senzori de presiune instalaţi la nivelul conductelor de apă [6]). Înafara aspectului funcţional, aspectul estetic şi ergonomic au un rol decesiv în a determina utilizatorul să adopte soluţii inovative. Cu cât gradul de complexitate creşte, cu atât atracţia consumatorilor spre înlocuirea sistemelor convenţionale scade.

Vezi articolul complet