SPAŢIUL CIBERNETIC – NOUL CÂMP DE LUPTĂ
Victor Adrian Vevera
victor.vevera@gmail.com
Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” Bucureşti
Rezumat: Spaţiul cibernetic se caracterizează prin lipsa frontierelor, dinamism şi anonimat, generând deopotrivă oportunităţi de dezvoltare a societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere, dar şi riscuri la adresa funcţionării.
Războiul cibernetic constituie cea mai complexă şi multilaterală formă de atac asupra informaţiilor, în vederea dobândirii superiorităţii informaţionale. Scopul principal al acestuia constă în asigurarea separării conducerii centrale a statului, scop vizat de instituţii şi cetăţeni.
O bună apărare în domeniul cibernetic face ca ameninţările să fie gestionabile, în măsura în care riscurile reziduale par în mare parte acceptabile, în mod similar ameninţărilor clasice.
Cuvinte cheie: spaţiu cibernetic, război informaţional, securitate cibernetică, cultura de securitate cibernetică
Vizualizează articolul complet
Introducere
Pe parcursul ultimilor 20 de ani, tehnologia informaţiilor s-a dezvoltat deosebit de mult. De la un instrument administrativ pentru optimizarea proceselor de birou, aceasta reprezintă acum un instrument strategic al industriei, administraţiei şi armatei.
Prin „spaţiu cibernetic” înţelegem întreaga lume virtuală (spre exemplu Internetul), în care trebuie să includem şi calculatoarele independente (neconectate cu altele), dar şi fiecare bit de informaţie existent pe diverse tipuri de medii de stocare: fixe sau detaşabile, fizice sau virtual.
Spaţiul cibernetic se caracterizează prin lipsa frontierelor, dinamism şi anonimat, generând deopotrivă oportunităţi de dezvoltare a societăţii informaţionale bazate pe cunoaştere, dar şi riscuri la adresa funcţionării acesteia (la nivel individual, statal şi chiar cu manifestare transfrontalieră).
Alături de beneficiile incontestabile pe care informatizarea le induce la nivelul societăţii moderne, aceasta introduce şi vulnerabilităţi, astfel că asigurarea securităţii spaţiului cibernetic trebuie să constituie o preocupare majoră a tuturor actorilor implicaţi, mai ales la nivel instituţional, unde se concentrează responsabilitatea elaborării şi aplicării de politici coerente în domeniu.
Până în prezent, cei mai periculoşi actori în domeniul cibernetic sunt tot statele-naţiuni. În pofida unor capabilităţi ofensive aflate din ce în ce mai mult la dispoziţia reţelelor criminale care ar putea să fie folosite în viitor şi de actori non-statali precum teroriştii, spionajul şi sabotajul de înaltă sofisticare în domeniul cibernetic, aceştia au în continuare nevoie de capabilităţile, hotărârea şi raportul cost-beneficii ale unui stat-naţiune.
O bună apărare în domeniul cibernetic face ca aceste ameninţări să fie gestionabile, în măsura în care riscurile reziduale par în mare parte acceptabile, în mod similar ameninţărilor clasice.
Bibliografie
- Alexandrescu, C.; Alexandrescu, G.; Boaru, Gh.: Sisteme informaţionale –servicii şi tehnologie. Editura U.N.Ap. „Carol I”, Bucureşti, 2010.
- Frunzeti, T.; Mureşan, M.; Văduva, Gh.: Război şi haos. Editura Centrului Tehnic -Editorial al Armatei, Bucureşti, 2009.
- *** Strategia de Securitate Cibernetică a României
- securitatea-cibernetica.ro
- cert.org
- europa.eu