Art. 10 – Vol. 25 – Nr. 1 – 2015

MODELARE PERCEPTUALĂ DIN PERSPECTIVĂ TELEOLOGICĂ – IMPLICAȚII ÎN DEZVOLTAREA AGENȚILOR INTELIGENȚI AUTONOMI

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti

Rezumat: Articolul prezintă unele dintre rezultatele dezvoltării unor idei exprimate în [4] concretizate sub forma unui model conceptual care s-a dorit să constituie un suport pentru implementarea şi testarea unor aplicaţii care să pună în evidenţă aspecte caracteristice percepţiei utilizând în acest scop un complex de metode, tehnici şi algoritmi. Contextul însă nu a permis o astfel de implementare deşi analiza unor componente structurale ale modelului a fost realizată până la nivelul la care poate fi pusă sub formă de proiect, componentele putând fi implementate pentru o anumită aplicaţie. Sunt descrise, ca elemente care stau la baza modelului, o serie de fundamente cognitive şi, pentru a consolida punctul de vedere, şi argumente logico-filosofice. Cercetarea a fost făcută în mod independent nu de dragul originalităţii, ci pentru a ajunge la o înţelegere proprie bazată pe o anumită viziune cognitivă. Este descris un modul semnificativ pentru a cărui implementare sunt prezentate două posibile abordări.

Cuvinte cheie: percepţie, model, teleologie, acţiune, agenţi autonomi, învăţare automată.

Introducere

Similar agenţilor umani care i-au gândit, proiectat şi realizat, agenţii artificiali inteligenţi, şi în special cei autonomi, înmagazinează şi prelucrează informaţii, formează şi utilizează concepte şi rezolvă probleme, în principal urmărind realizarea unui scop.

Problema privind modul în care este mintea umană, pentru a cunoaşte aşa cum o face, a fost şi este încă o provocare. Dar înainte de această problemă se ridică o întrebare fundamentală, şi anume, cum este posibilă cunoaşterea în general şi de ce, având în vedere contextul de ansamblu al materiei şi al istoriei evoluţioniste încât s-a ajuns la diferite forme de cunoaştere [1].

Procesele cognitive implică percepţia. Unii cercetători, precum Gregory, au definit-o ca fiind un proces de formare a ipotezelor referitoare la ceea ce ne spun simţurile. Dar tot Gregory a afirmat că percepţia nu este determinată, exclusiv, de caracteristicile stimulilor, ci este mai degrabă o căutare dinamică a celei mai bune interpretări a informaţiilor disponibile [1]. O astfel de interpretare poate constitui expresia flexibilităţii percepţiei în sensul în care învăţarea/formarea noilor concepte are loc pe baza sau sub influenţa conceptelor deja învăţate.

La organismele mai puţin evoluate, categorizarea, ca sarcină informaţională care mediază între producţie şi utilizare, este realizată prin alinierea reflexelor comportamentale cu stimulii senzoriali care ating valori de control pre-stabilite. Dar libertatea de utilizare, de gândire şi de vorbire, cu precădere, este permisă de conceptualizare. Conceptualizarea implică identificarea semantică a tipurilor de obiecte, de stări şi fenomene.

Vizualizează articolul complet

Rezultatele studiilor, în special din domeniul psihologiei, indică existenţa anumitor mecanisme prin care se realizează conceptualizarea şi teoriile la care aceste studii au condus încearcă să le explice.

Concluzii

Existând argumente de diverse naturi pentru o abordare din perspectivă teleologică a percepţiei, s-a elaborat un model general în cadrul căruia există elemente de funcţionalitate dedicată în acest sens. Unele sunt explicite în reprezentare, altele implicite, unele sugerate de conexiuni. A fost prezentat un modul reprezentativ şi două variante de implementare pentru un ‘pattern’ general de mărimi fizice de intrare. În cazul recunoaşterii din imagini, există alte modalităţi de implementare. Dar dacă intrările constituie caracteristici preluate dintr-o imagine (de exemplu, linii), asupra cărora se pot stabili o mulţime de reguli, implementările descrise sunt utilizabile.

Probabil că problema explicaţiei opiniilor/intenţiilor şi a acţiunilor unui agent va constitui în continuare o provocare şi va rămâne deschisă dezbaterilor. Bunul-simţ raţional (sensus communis), ca rezultat al “evoluţiei” cognitive, înclină adesea către o explicaţie teleologică a comportamentului agenţilor. La antipod se află “fast, cheap and out of control” [2]. Aşteptările au fost şi au rămas orientate către cercetările din biologie şi neurofiziologie. În ceea ce priveşte realizarea, pe baza a diverse concepte tehnologice, a diverşi agenţi/roboţi inteligenţi autonomi destinaţi unor diverse tipuri de activităţi, tehnologia informaţiei şi mecatronica şi-au demonstrat deja posibilităţile în condiţiile în care se dispune de resurse.

BIBLIOGRAFIE

BOGDAN, R. J.: Grounds for cognition. Lawrence Erlbaum Associates, Inc. 1994.
BROOKS, R. A.; FLYNN, A. M.: Fast, cheap and out of control: a robot invasion of the solar system. Journal of The British Interplanetary Society, vol. 42. 1989.
CULIANU, I. P.: Les gnoses dualistes d’Occident. Plon. 1990.
ENCIU, B.: Sinergia metodelor orientate-obiect cu cele de prelucrare paralelă a cunoştinţelor. Universitatea “Politehnica” Bucureşti. 2001.
FULLÉR, R.: Neural Fuzzy Systems. Åbo Akademi University. 1995.
WRIGHT von, G. H.: Explanation and understanding. Cornell University Press. 1971.
ZHANG, X. H.; WONG, F.; WANG, P. Z.: Decision-Support Neural Networks and Its Applications in Financial Forecast. National University of Singapore. 1993.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.