Art. 01 – Vol. 25 – Nr. 1 – 2015

EUROPEANA: de la portal la sistem

Georgiana–Cristina Perețeanu
Cristina.Pereteanu@ici.ro

Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București

Rezumat: Transformările fără precedent survenite în sectorul tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor au influenţat în ultimii zece ani şi bibliotecile care au putut astfel depăşi barierele geografice şi de timp pentru a face faţă necesităţilor în schimbare ale utilizatorilor lor. Aceste transformări au condus nu numai la schimbarea suportului tradiţional (hârtia) şi al conţinutului, ci şi la schimbarea conceptului de bibliotecă în sine. Biblioteca Digitală Europeana este un proiect important finanţat de către Comisia Europeană care îşi propunea încă de la lansarea sa să pună la dispoziţia publicului larg patrimoniul cultural şi ştiinţific european, în format digital.

Cuvinte cheie: biblioteci digitale, resurse digitale, Europeana.

Introducere

Ideea creării unei biblioteci digitale la nivel european pentru a face accesibile tuturor resursele culturale şi ştiinţifice ale Europei, deşi vehiculată printre specialiştii din domeniu cu mulţi ani înainte, a fost formulată oficial în scrisoarea celor şase şefi de state şi guverne (Franţa, Germania, Spania, Italia, Polonia şi Ungaria) din 28 aprilie 2005 către preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso şi susţinută mai apoi în acelaşi an prin comunicatul „i2010: Digital Libraries”. Acesta făcea publică intenţia Comisiei Europene de a promova şi susţine crearea unei biblioteci digitale europene, ca un obiectiv strategic, în cadrul iniţiativei „Information Society i2010 Initiative” în sprijinul dezvoltării societăţii informaţionale.

Obiectivul principal al creării bibliotecii digitale europene – Europeana era acela de a uşura accesul online la resursele informaţionale europene, bazându-se pe patrimoniul cultural al Europei, combinând medii multilingve şi multiculturale cu tehnologii avansate de informare şi comunicaţii.

Finanţat în principal de Comisia Europeană alături de alte proiecte care vizau să stimuleze economia digitală, prototipul Europeana.eu a fost rezultatul unui proiect de doi ani lansat în iulie 2007 dar portalul a devenit accesibil online la sfârşitul anului 2008, fiind lansat de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso şi de Viviane Reding, comisarul european pentru societatea informaţională şi media.

José Manuel Barroso sublinia la lansarea portalului că acesta îmbină avantajul competitiv în domeniul tehnologiilor comunicaţiei şi reţelelor cu patrimoniul european cultural, asigurând un acces facil şi rapid.

De asemenea Viviane Reding, făcea apel la instituţiile culturale, editurile şi companiile de tehnologie din Europa să umple rafturile bibliotecii cu noi materiale în format digital pentru a face din Europeana un mediu de participare creatoare interactivă, obiectivul fiind ca până la sfârşitul anului 2010 aceasta să includă cel puţin 10 milioane de obiecte digitale.

Cunoscută la început ca „Reţeaua Bibliotecii Digitale Europene – EDLnet”, Europeana reprezintă un parteneriat care reunea reprezentanţi ai organizaţiilor de patrimoniu, ai organizaţiilor ştiinţifice şi experţi IT din întreaga Europă.

Proiectul este condus de o echipă găzduită de Biblioteca Regală a Ţărilor de Jos (Koninklijke Bibliotheek), care se bazează pe expertiza acumulată prin The European Library (TEL), serviciu oferit de CENL (Conference for European National Librarians) şi este coordonat de către EDL Foundation.

Graficul de implementare, arhitectura funcţională şi specificaţiile tehnice au fost publicate ca predări ale proiectului, iar scopul final al proiectului era acela de a recomanda un model care să asigure sustenabilitatea bibliotecii digitale.

Încă de la început biblioteca digitală europeană a fost concepută ca fiind un sistem informatic distribuit, resursele digitale nefiind stocate central ci fie la agregatori, fie la instituţiile care asigurau accesul la aceste resurse.

Vizualizează articolul complet

 

Portalul a oferit iniţial accesul la 4,5 milioane de obiecte digitale de la peste 1.000 de colecţii de patrimoniu la care trebuia să contribuie fiecare membru al Uniunii Europene printr-o interfaţă multilingvă (29 de limbi europene).

Concluzii

Conform raportului ”Cultural heritage: digitisation, online accesibility and digital preservation” asupra implementării recomandărilor Comisiei Europene cu privire la digitizarea şi accesibilitatea online a materialelor culturale şi prezervarea digitală pentru perioada 2011 – 2013, Europeana şi-a atins scopul din punct de vedere cantitativ, iar statele membre au avut o contribuţie diferită la fondul digital al acesteia.

O altă reuşită importantă a acestui proiect a fost cooperarea între instituţii privind crearea unor standarde unitare pentru metadate asigurând interoperabilitatea între sisteme şi accentul pus pe crearea de parteneriate de tip public – privat în acest domeniu.

Şi în România s-a simţit necesitatea promovării unor măsuri menite să sprijine crearea unei biblioteci digitale naţionale culminând cu emiterea HG 1676/2008 privind aprobarea Programului naţional pentru digitizarea resurselor culturale naţionale şi crearea Bibliotecii Digitale a României.

Totuşi, lipsa de politici coerente, de infrastructură, de personal calificat, de interoperabilitate la nivel de proceduri şi software între biblioteci şi de ce nu costurile ridicate ale procesului de digitizare au făcut ca toate iniţiativele de până acum să rămână la stadiul de proiecte.

Dincolo de schimbarea mentalităţii bibliotecarilor şi utilizatorilor, efortul de a fi în acord cu tendinţele europene în domeniu este unul major pentru că nu există un inventar al documentelor digitizate la nivel naţional şi prin urmare nu există niciun catalog online care să centralizeze aceste resurse, iar realizarea acestor acţiuni presupune utilizarea de resurse umane, financiare şi tehnologice semnificative.

BIBLIOGRAFIE

  1. ARMS, W.: Digital libraries. The MIT Press, 2000, 180 p.
  2. BANCIU, Doina: Biblioteca infinită – o necesitate a societăţii contemporane. Istoria cărţii şi bibliotecilor. Contribuţii la un concept de actualitate, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2013, pp. 159-164 (ISBN 978-973-712-810-2);
  3. BANCIU, Doina: De la abordarea sistematică a managementului conţinutului la biblioteca infinită. ”Colecțiile de patrimoniu în era digitală” 24 noiembrie 2014, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti;
  4. BANCIU, Doina: Biblioteca digitală – o cerință a societăţii informaţionale, 7 teme fundamentale pentru România, (coordonatori volum Dan Dungaciu, Vasile Iuga, Marius Stoian), Bucureşti, Editura RAO, 2014, 736 pagini, (ISBN: 978-606-609-635-5);
  5. EUROPEAN COMMISSION: The New Renaissance: Report of the “Comité des Sages” on Bringing Europe’s Cultural Heritage Online. Luxembourg: Publications Office of the European Union, 2011, 191 p.
  6. EUROPEAN COMMISSION: Cultural heritage: digitisation, online accesibility and digital preservation: Report on the Implementation of Commission Recommendation on the digitisation and online accessibility of cultural material and digital preservation, 2014, 66 p., https://ec.europa.eu/digital-agenda/en/news/european-commissions-report-digitisation-online-accessibility-and-digital-preservation-cultural.
  7. MATEI, D.: Spre Europeana.eu: o introducere în bibliotecile digitale. Bucureşti: CIMEC, 2009, 188 p.
  8. PAPY, Fabrice (ed.): Digital libraries. London and New Jersey: ISTE Ltd and John Wiley& Sons Inc., 2008, 303 p.
  9. ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/index_en.htm
  10. http://europa.eu/legislation_summaries/information_society/strategies/l24226i_en.htm (“i2010: digital libraries”, SEC (2005) 1194, SEC(2005) 1195)
  11. http://ec.europa.eu/romania/news/europeana_ro.htm
  12. http://www.europeana.eu/portal/

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.