Art. 01 – Vol. 24 – Nr. 4 – 2014

Carmen Elena CÎRNU
carmen.cirnu@ici.ro

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti

Rezumat: Accesul deschis la informaţie reprezintă una dintre provocările societăţii moderne. Informaţia generează cunoaştere, iar crearea, acumularea şi exploatarea cunoaşterii constituie fundamentul expansiunii culturale şi sociale, precum şi cel al creşterii economice. În societatea în care cunoaşterea reprezintă principalul avantaj competitiv, a avea acces la informaţie şi a şti cum să utilizezi informaţia reprezintă sursă de putere.

Într-o astfel de ecuaţie se constată că există grupuri sociale mai avantajate cu acces mai facil la informaţie, în consecinţă la putere, iar managementul accesului la informaţie ridică o serie de probleme etice.

Scopul acestei lucrări este de a identifica noi mijloace pentru o mai corectă diseminare a cunoaşterii, iar accesul deschis la informaţia digitală poate reprezenta un factor esenţial în acest demers. Identificarea de noi canale de producere şi distribuire a cunoaşterii poate avea un impact major asupra societăţilor din zilele noastre. Accesul la informaţia digitală joacă un rol esenţial în această ecuaţie şi este necesară lărgirea spectrului de a vedea şi folosi informaţia digitală ca mijloc de a ajunge la cunoaştere, şi în consecinţă la putere. Accesul deschis la informaţia digitală ca şi componentă de bază a procesului de acces şi generare de cunoaştere, înţelegerea dinamicilor care stau în spatele său şi gradul de pregătire pentru utilizarea la capacitate maximă a beneficiilor acesteia reprezintă mecanisme ale unei mai corecte diseminări a cunoaşterii.

Cuvinte cheie: informaţie, informaţie digitală, cunoaştere, managementul cunoaşterii.

Întrucât potenţialul cognitiv uman reprezintă principalul factor în cadrul procesului de creare a cunoaşterii, sporirea capitalului uman rămâne o procupare majoră în actuala societate bazată pe cunoaştere. Pentru a contribui la progresul social şi economic, indivizi din toate păturile societăţii au nevoie de acces la cunoaştere relevantă. Accesul la informaţie şi implicit accesul deschis la informaţia digitală menţin acest cerc al achiziţiei şi creării de cunoaştere. Statele investesc astăzi în cercetare şi dezvoltare, dar şi în produse şi sisteme care să permită digitizarea şi accesul la informaţia digitală. De la aceste investiţii se aşteaptă nu doar să crească rata naţională de inovaţie, dar şi să garanteze avantaj competitiv naţiunilor care investesc mai mult decât altele în economia cunoaşterii, întrucât populaţia cu o educaţie mediocră întâmpină probleme în ceea ce priveşte rata scăzută a angajării şi aceasta influenţează economia în două moduri. În primul rând datorită probabilităţii scăzute a angajării, indivizii cu o educaţie mediocră e mai puţin probabil să participe în mod activ la acţiunile pieţei şi astfel să îşi aducă contribuţia la creşterea productivităţii. În al doilea rând există şanse mari ca cetăţenii care nu sunt integraţi în acţiunea pieţei să devină dependenţi de transferurile sociale.

Vizualizează articolul complet

Înţelese ca resurse economice imateriale, cunoştinţele sunt analizabile în diverse contexte disciplinare şi interdisciplinare. Astfel, de cercetarea surselor sau a formelor cunoaşterii se ocupă epistemologia, o analiză a specificului cunoaşterii ştiinţifice este realizată de filosofia ştiinţei, şi, mai nou, ştiinţele cognitive îşi propun o cercetare integrată asupra diverselor procese de cunoaştere. Aspectele de tip organizaţional sunt cercetate de sociologia cunoaşterii, epistemologia socială şi managementul cunoaşterii. Aspectele tehnologice sunt abordate de teoria informaţiei şi ştiinţele comunicării, iar economiei cunoaşterii îi revine cercetarea aspectelor comerciale, a relaţiei dintre cunoştinţe şi procesul economic.