Art. 03 – Vol. 24 – Nr. 3 – 2014

Adrian-Victor Vevera
victor.vevera@gmail.com

Administrația Prezidențială

Rezumat: Prăbuşirea Turnurilor Gemene în fatidica zi de 11 septembrie 2001 reprezintă momentul de cotitură care a schimbat percepţia oarecum tradiţională privind riscurile, vulnerabilităţile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale, regionale şi internaţionale. Dezvoltarea tehnologiei informaţiilor şi comunicaţilor a însemnat intrarea omenirii într-o nouă eră – era digitală, care a eliminat complet barierele tradiţionale impuse de spaţiu şi timp. În contextul emergenţei epocii digitale, incidentele de securitate cibernetice generate de actori statali sau non-statali, intenţional sau accidental, s-au multiplicat şi riscă să afecteze grav funcţionarea infrastructurilor critice, strategice ale unui stat sau ale comunităţii internaţionale. În prezent, securitatea energetică constituie o preocupare majoră mai ales pentru decidenţii politici şi militari care au început să-şi concentreze eforturile pe elaborarea şi implementarea de politici coerente în domeniu, atât pentru protejarea intereselor publice, cât şi a celor din sectorul privat. Lucrarea de faţă descrie principalele provocări cu care se confruntă societatea informaţională, precum şi tipurile de ameninţări cibernetice: războiul cibernetic, terorismul cibernetic, agresiunile informatice la adresa persoanelor fizice. În finalul lucrării, formulez câteva recomandări în materie de protecţie şi combatere a ameninţărilor cibernetice care interesează securitatea naţională: elaborarea unui sistem unitar de standarde de securitate cibernetică la nivel naţional, eficientizarea managementului reţelelor intranet ale statului, reorganizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu pentru o mai bună coordonare, coerenţă şi eficienţă în lupta împotriva ameninţărilor cibernetice şi, nu în ultimul rând, dezvoltarea, în componente de cybersecurity în interiorul culturii de securitate.

Cuvinte cheie: era digitală, ameninţări cibernetice, război cibernetic, cultură de securitate.

Introducere

La nivel internaţional este recunoscut faptul că data de 11 septembrie 2001 reprezintă data care a schimbat percepţia tradiţională asupra ameninţărilor, scenariul Războiului Rece – care dominase timp de peste 50 ani – fiind schimbat în mod radical şi irevocabil.

Prăbuşirea Turnurilor Gemene a trasat noi repere în economia securităţii mondiale: ameninţarea nu mai avea o adresă clară a unui expeditor (apărând deja conceptul de anonimizare), iar graniţele deveneau fără sens, sfidând regulile militare clasice de spaţiu şi timp.

Aceste două trenduri urmau să fie tot mai accentuate în următorii ani pe fondul dezvoltării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor – componentă esenţială în procesul de globalizare, dar care a eliminat definitiv barierele tradiţionale impuse de spaţiu şi timp şi a generat efecte pe termen lung încă dificil de perceput.

De la un instrument administrativ utilizat în urmă cu 20 de ani pentru optimizarea proceselor de birou, tehnologia informaţiei reprezintă în acest moment un instrument strategic al industriei, administraţiei şi armatei. Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor a devenit coloana vertebrală a creşterii noastre economice şi reprezintă o resursă de importanţă majoră pe care se bazează toate sectoarele economiei, stând la baza sistemelor complexe care asigură funcţionarea economiilor noastre, în sectoare‑cheie cum ar fi finanţele, sănătatea, energia şi transporturile.

Deşi a generat schimbări economice şi sociale fără precedent, aducând beneficii incontestabile, creşterea gradului de utilizare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor este asociată şi cu creşterea activităţilor ilicite în spaţiul virtual, societatea informaţională devenind o opţiune tot mai atractivă pentru agresorii cibernetici de a-şi materializa intenţiile ilicite, întrucât nu implică resurse foarte mari iar beneficiile pot fi imense.

Numărul incidentelor de securitate cibernetică, fie ele intenţionate sau accidentale, creşte într‑un ritm alarmant şi ar putea perturba furnizarea unor servicii. Ameninţările pot veni din surse diverse – cum ar fi atacurile criminale, teroriste, motivate politic sau sponsorizate de stat, precum şi catastrofele naturale sau greşelile neintenţionate. Pe acest fond, ultimii trei ani au fost marcaţi de schimbări majore ale mediului de securitate cibernetică, semnificativ influenţat de creşterea produselor IT, factori externi variaţi (precum contextul economico-financiar actual, „lupta pentru supremaţie” a marilor puteri), apariţia continuă de vulnerabilităţi, gradul tot mai crescut de complexitate a instrumentelor şi tipurilor de atac etc.

Ameninţările cibernetice au ajuns să fie un impediment tot mai prezent în vieţile noastre, fiind în continuă creştere. Din nefericire, aşa cum se precizează în „ENISA Threat Landscape 2013”, în acest moment infractorii cibernetici sunt cu un pas înainte, ajungând să folosească metode din ce în ce mai avansate pentru a implementa vectori de atac care sunt nedetectabili şi dificil de neutralizat.

În aceste condiţii, asigurarea securităţii cibernetice trebuie să constituie o preocupare majoră a tuturor actorilor implicaţi, atât la nivel instituţional, unde se concentrează responsabilitatea elaborării şi aplicării de politici coerente în domeniu, cât şi la nivelul entităţilor private, interesate de protejarea propriului patrimoniu şi a proprietăţii intelectuale.

Vizualizează articolul complet