Art. 01 – Vol. 23 – Nr. 4 – 2013

Lidia BĂJENARU
lidia.bajenaru@ici.ro

Mihaela TOMESCU
mtomescu@ici.ro

Daniel SAVU
dsavu@ici.ro

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti

Rezumat: Ca urmare a evoluţiei pieţei, dezvoltării tehnologiilor TIC şi a fenomenului de e-business care a luat amploare, a apărut noţiunea de întreprindere virtuală. Această lucrare prezintă conceptul de întreprindere virtuală, elementele sale constitutive şi caracteristicile acesteia.

Există mai multe abordări privind capacitatea de a se adapta şi de a răspunde la schimbare a întreprinderilor virtuale. Lucrarea prezintă câteva asemenea abordări, fiind definit îndeosebi termenul de agilitate a unei întreprinderi virtuale. De asemenea, este prezentat cadrul conceptual al agilităţii întreprinderii prin identificarea aspectelor principale ale acesteia.

Sunt descrise câteva abordări privind măsurarea agilităţii, fiind detaliat cadrul bazat pe logica fuzzy format din patru structuri ale agilităţii întreprinderii: producţie, piaţă, oameni şi informaţii.

Cuvinte-cheie: întreprindere virtuală, agilitate, întreprindere agilă, flexibilitate.

Introducere: Termenul de „întreprindere virtuală” a fost folosit în formularea strategiei pentru secolul 21 a întreprinderilor de producţie la nivel mondial. Una dintre cerinţele cheie este de a dezvolta o infrastructură a sistemului de informaţii pentru a integra şi controla interoperabilitatea sistemelor distribuite, eterogene şi concurente în organizaţiile participante.

Crearea de întreprinderi virtuale presupune stabilirea temporară a unei cooperări legale între întreprinderile independente economic, în scopul de a dezvolta, produce şi vinde în comun produse şi servicii pe piaţă. Din punct de vedere tehnic, funcţionarea unei astfel de întreprinderi este posibilă în prezent datorită dezvoltării tehnologiilor Internet. În timpul funcţionării unei întreprinderi virtuale, companiile membre constitutive, care pot fi distribuite pe o arie geografică largă şi sunt organizate în mod independent, colaborează între ele pentru a executa întregul proces de business al întreprinderii virtuale.

Concluzii: Întreprinderea virtuală în forma sa cea mai complexă posedă o structură organizaţională fără frontiere, fără spaţiu temporal sau fizic: ea există într-un mod virtual răspunzând prin conexiuni electronice.

Întreprinderea virtuală pune astfel în discuţie structurile interne, relaţii clienţi – întreprinderi – furnizori şi structurile industriale nereţinând decât aderarea la anumite norme şi standarde comune şi performanţele în termeni de preţ / calitate / flexibilitate / rapiditate ca singure criterii de selecţie şi neţinând seama, în anumite circumstanţe, de relaţiile de încredere stabilite tradiţional.

Nu există o definiţie general acceptată a agilităţii întreprinderii deşi există un număr mare de opinii cu privire la sensul acestui termen. În plus, există o problemă de diferenţiere a conceptului de agilitate de cele de adaptabilitate şi flexibilitate.

În prezent, toţi trei termenii: „adaptabilitate”, „flexibilitate” şi „agilitate” sunt utilizaţi în cercetare pentru a defini modul în care organizaţia poate face faţă schimbărilor de mediu neprevăzute şi dinamice.

Vizualizează articolul complet