miercuri , 22 august 2018
roen

Art. 01 – Vol. 23 – Nr. 4 – 2013

ABORDĂRI FUNDAMENTALE PRIVIND AGILITATEA ÎNTREPRINDERII VIRTUALE

Lidia BĂJENARU
lidia.bajenaru@ici.ro

Mihaela TOMESCU
mtomescu@ici.ro

Daniel SAVU
dsavu@ici.ro

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti

Rezumat: Ca urmare a evoluţiei pieţei, dezvoltării tehnologiilor TIC şi a fenomenului de e-business care a luat amploare, a apărut noţiunea de întreprindere virtuală. Această lucrare prezintă conceptul de întreprindere virtuală, elementele sale constitutive şi caracteristicile acesteia.

Există mai multe abordări privind capacitatea de a se adapta şi de a răspunde la schimbare a întreprinderilor virtuale. Lucrarea prezintă câteva asemenea abordări, fiind definit îndeosebi termenul de agilitate a unei întreprinderi virtuale. De asemenea, este prezentat cadrul conceptual al agilităţii întreprinderii prin identificarea aspectelor principale ale acesteia.

Sunt descrise câteva abordări privind măsurarea agilităţii, fiind detaliat cadrul bazat pe logica fuzzy format din patru structuri ale agilităţii întreprinderii: producţie, piaţă, oameni şi informaţii.

Cuvinte-cheie: întreprindere virtuală, agilitate, întreprindere agilă, flexibilitate.

Introducere: Termenul de „întreprindere virtuală” a fost folosit în formularea strategiei pentru secolul 21 a întreprinderilor de producţie la nivel mondial. Una dintre cerinţele cheie este de a dezvolta o infrastructură a sistemului de informaţii pentru a integra şi controla interoperabilitatea sistemelor distribuite, eterogene şi concurente în organizaţiile participante.

Crearea de întreprinderi virtuale presupune stabilirea temporară a unei cooperări legale între întreprinderile independente economic, în scopul de a dezvolta, produce şi vinde în comun produse şi servicii pe piaţă. Din punct de vedere tehnic, funcţionarea unei astfel de întreprinderi este posibilă în prezent datorită dezvoltării tehnologiilor Internet. În timpul funcţionării unei întreprinderi virtuale, companiile membre constitutive, care pot fi distribuite pe o arie geografică largă şi sunt organizate în mod independent, colaborează între ele pentru a executa întregul proces de business al întreprinderii virtuale.

Concluzii: Întreprinderea virtuală în forma sa cea mai complexă posedă o structură organizaţională fără frontiere, fără spaţiu temporal sau fizic: ea există într-un mod virtual răspunzând prin conexiuni electronice.

Întreprinderea virtuală pune astfel în discuţie structurile interne, relaţii clienţi – întreprinderi – furnizori şi structurile industriale nereţinând decât aderarea la anumite norme şi standarde comune şi performanţele în termeni de preţ / calitate / flexibilitate / rapiditate ca singure criterii de selecţie şi neţinând seama, în anumite circumstanţe, de relaţiile de încredere stabilite tradiţional.

Nu există o definiţie general acceptată a agilităţii întreprinderii deşi există un număr mare de opinii cu privire la sensul acestui termen. În plus, există o problemă de diferenţiere a conceptului de agilitate de cele de adaptabilitate şi flexibilitate.

În prezent, toţi trei termenii: „adaptabilitate”, „flexibilitate” şi „agilitate” sunt utilizaţi în cercetare pentru a defini modul în care organizaţia poate face faţă schimbărilor de mediu neprevăzute şi dinamice.

Vizualizează articolul complet

Întreprinderea agilă răspunde rapid la schimbările bruşte şi neprevăzute. Sistemul de producţie într-o întreprindere agilă (virtuală) este compus din diferite resurse care aparţin mai multor companii. Deşi cooperarea între companii şi reţea nu sunt concepte noi pentru companiile industriale; utilizarea TIC le oferă noi oportunităţi de îmbunătăţire a afacerii.

Bibliografie

  1. INCEU, V.: Concepte privind sistemele informaţionale şi sistemele informatice ale organizaţiilor economice, http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/sisteme-informatice-economice-calculatoare-172549.html, 2010.
  2. SHEREHIY, B.; KARWOWSKI, W.; LAYER, J. K.: A Review of Enterprise Agility: Concepts, Frameworks, and Attributes. Department of Industrial Engineering, Center for Industrial Ergonomics, University of Louisville, Lutz Hall, Room 445, Louisville, Kentucky 40292, USA, 2007.
  3. BURNS, T.; STALKER, G. M.: The Management of Innovation. Tavistock Publications, London, UK, 1961.
  4. HAGE, J.; AIKEN, M.: Routine Technology, Social Structure and Organizational Goals. Administrative Science Quarterly 14, 1969, pp. 366–376.
  5. HAGE, J.; DEWAR, R.: Elite Values Versus Organizational Structure in Predictinng Innovation. Administrative Science Quarterly 18, 1973, pp. 279–290.
  6. REED, K.; BLUNSDON, B.: Organizational Flexibility in Australia. International Journal of Human Resource Management 9 (3), 1998, pp. 457–477.
  7. GUNASEKARAN, A.: Agile Manufacturing: A Framework for Research and Development. International Journal of Production Economics 62, 1999, pp. 87–105.
  8. KIDD, P. T.: Agile Manufacturing: Forging New Frontiers. Addison-Wesley, Reading, MA, 1994.
  9. YUSUF, Y.; SARHADI, M.; GUNASEKARAN, A.: Agile Manufacturing: The Drivers, Concepts and Attributes. International Journal of Production Economics 62 (1–2), 1999, pp. 33–43.
  10. GOLDMAN, S. L.; NAGEL, R. N.; PREISS, K.: Agile Competitors and Virtual Organizations: Strategies for Enriching the Customer. Van Nostrand Reinhold, New York, 1995.
  11. SHARIFI, H.; ZHANG, Z.: Agile Manufacturing in Practice – Application of a Methodology. International Journal of Operations and Production Management 21 (5–6), 2001, pp. 772–794.
  12. GORANSON, H. T.: The Agile Virtual Enterprise: Cases, Metrics, Tools, 1992.
  13. GORANSON, H. T.: The Agile Virtual Enterprise, 1999.
  14. TSOURVELOUDIS, N. C.; VALAVANIS, K. P.: On the Measurement of Enterprise Agility. Journal of Intelligent and Robotic Systems 33 (3), 2002, pp. 329–342.
  15. REN, J.; YUSUF, Y. Y.; BURNS, N. D.: A Prototype of Measurement System for Agile Enterprise. In: International Conference on Quality, Reliability, and Maintenance. Oxford, UK, 2000, pp. 247–252.
  16. LIN, C.-T.; CHIU, H.; CHU, P.-Y.: Agility Index in the Supply Chain. International Journal of Production Economics 100 (2), 2006, pp. 285–299.
  17. TSOURVELOUDIS, N. C.; VALAVANIS, K. P.: On The Measurement of Enterprise Agility. Journal of Intelligent and Robotic Systems 33 (3), 2002, pp. 329–342.

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.