luni , 18 iunie 2018
roen

Art. 03 – Vol. 22 – Nr. 3 – 2012

STRATEGIE GENERALĂ DE ÎNVĂŢARE ON-LINE
ÎN COOPERARE

Cristina Niculescu
ncristina@racai.ro
Institutul de Cercetări pentru Inteligenţă Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române

Iuliana Dobre
iulianadobre@yahoo.com
Catedra de Informatică, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti

Rezumat: Articolul prezent face o trecere în revistă a strategiilor şi categoriilor învăţării online în cooperare practicate astăzi în învăţământul universitar, definind şi o strategie generală de învăţare on-line în cooperare.  Cercetătorii Mark A. May şi Leonard W. Dobb (1937) au elaborat o primă teorie a învăţării prin colaborare, după ce au descoperit că oamenii care cooperează şi lucrează împreună având obiective comune sunt mai eficienţi decât aceia care încearcă să atingă independent aceleaşi obiective. De atunci, mulţi cercetători au contribuit la dezvoltarea teoriilor de învăţare prin cooperare, această teorie evoluând de la dialogul direct între oameni la învăţarea prin cooperare asistată de calculator.

Cuvinte cheie: învăţare în cooperare, strategii, învăţare on-line.

Introducere

Ce este învăţarea prin cooperare

Învăţarea prin cooperare este o paradigmă de instruire în care echipe de studenţi lucrează la rezolvarea unor sarcini structurate (de exemplu, teme pentru acasă, experimente de laborator, sau proiecte), în condiţii care să îndeplinească cinci criterii: interdependenţa pozitivă, responsabilitate individuală, interacţiunea faţă-în-faţă, utilizarea adecvată a competenţelor de colaborare şi auto-evaluarea funcţionării echipei la anumite intervale de timp. Multe studii au arătat că, atunci când acestea sunt puse în aplicare în mod corect, învăţarea prin cooperare îmbunătăţeşte achiziţia şi reţinerea informaţiilor, deprinderile de gândire la nivel înalt, deprinderile de comunicare şi încrederea în sine ([6]).

Învăţarea prin cooperare a fost propusă ca răspuns la educaţia tradiţională condusă de curriculum. În mediile de învăţare cooperativă, studenţii interacţionează în grup eterogen intenţionat structurat pentru a sprijini învăţarea personală şi a altora din acelaşi grup. În educaţia on-line, învăţarea în cooperare se concentrează pe oportunităţile oferite prin incurajarea flexibilităţii individuale, cât şi afinităţii la o comunitate de învăţare ([12]). Învăţarea prin cooperare încearcă să promoveze atât beneficii oferite de libertatea de învăţare individuală cât şi beneficiile învăţării colaborative. Astfel, în mediile virtuale de învăţare se dezvoltă învăţarea în cooperare care pune accentul pe libertatea individuală în cadrul comunităţilor de învăţare online.

Învăţarea on-line prin cooperare oferă soluţii flexibile de învăţare. Obiectivele sale specifice sunt: posibilitatea oferită utilizatorilor virtuali de a selecta componentele instrucţionale necesare, personalizarea mediilor lor de învăţare; oferirea de soluţii flexibile pentru adaptarea dinamică a conţinutului de instruire în funcţie de nevoile individuale în domeniul educaţiei în timp real. Sistemele de Management de Învăţare (Learning Management Systems – LMSs) sunt acum înlocuite de e-Learning 2.0, ce suportă învăţarea prin colaborare prin blogs, wiki-uri şi software social ([11).

Concluzii

Cercetătorii (Johnson et al, 1991), (Tsay&Brady, 2010), (Johnson et al, 1994), (Burton, 2004), (Marzano, 2003), (Marzano et al, 2001) (Slavin, 1996), (Kagan, 2001), (Sharan, 1980), (Slavin, 1978), (Slavin, 1980), (Yong, 2005) au arătat că învăţarea online în cooperare ar putea ajuta la progresul educaţional al studenţilor. De fapt, ea nu ajută doar la însuşirea cunoştinţelor de către studenţi, dar îmbunătăţeşte, de asemenea, satisfacţia lor în experienţa de învăţare. Ea ajută studenţii să dezvolte abilităţi diferite, promovează respectul de sine, pregătindu-i să se confrunte cu problemele reale de viaţă şi de a le rezolva cu succes. Există o interdependenţă pozitivă între membrii grupului, în cazul în care fiecare membru se străduieşte să obţină succesul grupului. Fiecare membru are propria responsabilitate în contribuţia la efortul colectiv.

Tehnologia joacă un rol vital, iar avantajele şi dezavantajele au fost analizate în detaliu de către cercetători în comunicarea mediată de computer ([4]). Gradul mare de dependenţă de tehnologia în sine este o parte din experienţa „lumii reale” ([4]). Prin urmare, dacă un server se blochează (“cade”) sau un calculator al studenţilor nu funcţionează, trebuie dezvoltat, implementat şi activat un plan de urgenţă ori de câte ori este necesar.

Vizualizează articolul complet

În concluzie, atunci când cineva a decis să pună în aplicare sistemele cooperative de învăţare on-line, în primul rând este necesară evaluarea necesităţilor studentului în scopul de a asigura un progres educaţional eficient. Un rol foarte important are interdependenţa între grupurile studenţilor, atunci când sunt întreprinse activităţi on-line. Avem nevoie, de asemenea, să se includă o gamă de activităţi de grup şi individuale, când trebuie să selectăm conţinutul, metodele şi strategiile
de predare. Sarcinile atribuite trebuie să solicite nu numai studiu individual, dar este necesar să luăm în considerare şi alte perspective (de exemplu, lucrul cu colegii, în grupuri mici etc.). Eficienţa procesului educaţional din punctul de vedere al măsurării şi analizei trebuie să includă atât evaluarea studenţilor cât şi feedback-ul studenţilor rezultat din anchetele lor legate de experienţa lor de învăţare.

Învăţarea on-line în cooperare este un important “instrument” pentru viitorul procesului de învăţământ de toate gradele şi nivelurile, în orice tip de organizaţie. Un astfel de „instrument” are capacitatea de a motiva indivizi şi grupuri, pentru le a capta atenţia, pentru a-i  face să se transforme, pentru a le dezvolta personalitatea şi atitudinea. De asemenea, printr-un astfel de “instrument”, ar putea fi dezvoltate abilităţile sociale, cum ar fi, aptitudinea de conducere, luarea de decizii, rezolvarea de probleme, încrederea reciprocă etc. Învăţarea în cooperare îi ajută pe studenţi să-şi atingă obiectivele şi le dă o şansă mai bună pentru viitorul lor.

Bibliografie

  1. Brown, H.; Ciuffetelli, D. C. (Eds.): Foundational methods: Understanding teaching and learning. Pearson Education, Toronto, 2009, pp. 507-508.
  2. Burton, L. D.: Cooperative Learning, 2004. http://www.andrews.edu/~burton/ttf/ Bible%20Method%20Courses/.
  3. Horton, W.; Horton, K.: E-Learning Tools and Technologies. Wiley Publishing Inc. Indianapolis, 1st edition, 2003.
  4. Hutchinson, D.: Teaching Practices for Effective Cooperative Learning in an Online Learning Environment (OLE). In Journal of Information Systems Education, October 2010 (http://www.allbusiness.com/technology/computing-information-technology-overview/).
  5. Johnson, D.; Johnson, R.; Holubec, E.: New Circles of Learning: Cooperation in the Classroom. Alexandria, VA: Association For Supervision & Curriculum Development (ASCD), 1994.
  6. Johnson, D. W.; Johnson, R. T.; Smith, K.: Active Learning: Cooperation in the College Classroom. Edina, MN: Interaction Book Company, 1991.
  7. Kagan, S.: Cooperative Learning (Paperback). Kagan Publishing, 2001.
  8. Marzano, R. J.: What Works in Schools: Translating Research into Action. Alexandria, VA: Association For Supervision & Curriculum Development (ASCD), 2003.
  9. Marzano, R. J.; Pickering, D. J.; Pollock, J. E.: Classroom Instruction That Works: Research-Based Strategies for Increasing Student Achievement. Alexandria, VA: Association For Supervision & Curriculum Development (ASCD), 2001.
  10. May, M.; Doob, L.: Cooperation and Competition. New York: Social Sciences Research Council, 1937.
  11. O’Hear, S.: E-learning 2.0 – How Web Technologies are Shaping Education, 2006. http://www.readwriteweb.com/archives/e-learning_20.php
  12. Paulsen, M. F.: Cooperative Freedom: An Online Education Theory. In Online Education and Learning, 2003. http://www.studymentor.com/
  13. Sharan, S.: Cooperative Learning in Small Groups: Recent Methods and Effects on Achievement, Attitudes, and Ethnic Relations. In Review of Educational Research, 50(2), 1980, pp. 241-271.
  14. Sharan, Y.: Cooperative Learning for Academic and Social Gains: Valued Pedagogy, Problematic Practice. In European Journal of Education, 45(2), 2010, pp. 300-313.
  15. Slavin, R. E.: Student Teams and Achievement Divisions. In Journal of Research and Development in Education, 15, 1978, pp. 39-49.
  16. Slavin, R. E.: Student teams and peer tutoring on academic achievement and time on-task. In Journal of Experimental Education, 48, 1980, pp. 252-257.
  17. Slavin, R. E.: Cooperative learning: Theory, Reasearch, and Practice. Allyn and Bacon, Needham Heights, MA, 2nd edition, 1994.
  18. Slavin, R. E.: Education for all. Swets & Zeitlinger Publishers, Netherlands, 1996.
  19. Tsay, M.; Brady, M.: A Case Study of Cooperative Learning and Communication Pedagogy: Does Working in Teams Make a Difference? In Journal of the Scholarship of Teaching and Learning, 10(2), 2010, pp. 78-89.
  20. Yong, J.: Workflow-based e-learning platform. In Proceedings of the 9th International Conference on Computer Supported Cooperative Work in Design (CSCWD2005), Coventry, UK, 2005, pp. 1002-1008.

Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution 4.0 International License.