Art. 04 – Vol. 22 – Nr. 2 – 2012

Doina BANCIU
doina.banciu@ici.ro
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti

Dora COARDOȘ
coardos@ici.ro
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Informatică – ICI Bucureşti

Rezumat: Articolul de faţă se referă la principalele cercetări realizate în cadrul proiectului de cercetare „Sistem integrat pentru promovarea şi evidenţierea multiculturalităţii în scopul dezvoltării durabile a spaţiului rural”, din planul sectorial de cercetare-dezvoltare al MCSI, în perioada 2011-2014. Proiectul are ca obiectiv evidenţierea şi promovarea produselor culturale cu relevanţă la nivel european, punerea în valoare a potenţialului cultural rural, în scopul dezvoltării durabile a spaţiului rural.

Cuvinte cheie: multiculturalitate, diversitate culturală, dezvoltare durabilă, conţinut digital.

Introducere: Politica în domeniul culturii promovată de Comunitatea Europeană are în vedere respectarea şi promovarea identităţii culturale a unei naţiuni sau colectivităţi regionale şi favorizarea dialogului dintre culturi.

Integrarea europeană în domeniul culturii înseamnă apărarea şi promovarea diversităţii: patrimoniul imaterial şi material, creaţia artistică, mentalităţile, tradiţiile şi obiceiurile, limbile popoarelor şi colectivităţilor sunt toate elementele ale acestui deziderat.

Moştenirea etnofolclorică cuprinzând arhitectura populară, tradiţiile şi obiceiurile populare, artizanatul, portul popular şi folclorul, constituie un element definitoriu pentru spaţiul românesc.

Dezvoltarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural, caracterizat de elementele menţionate, contribuie în mod esenţial la integrarea reuşită într-o Europă multiculturală şi multinaţională.

Fiecare fapt de cultură populară din zonele geografice ale României dezvăluie relaţii de convieţuire între românii autohtoni: moldoveni, munteni, transilvăneni, pe de o parte, şi diferitele populaţii stabilite aici (nemţi, unguri, bulgari, turci, greci, tătari, lipoveni, ucraineni, italieni, etc.) pe de altă parte.

Multiculturalitatea este definită, în linii mari, ca fiind însumarea mai multor caracteristici, credinţe, convingeri şi orientări ale indivizilor, într-un spaţiu relativ restrâns, care se află sub protecţia guvernelor şi a organizaţiilor internaţionale. În acest sens, multiculturalitatea devine o formă de definire a identităţilor individuale şi, în aceeaşi măsură, de formare a solidarităţilor.

„Diversitatea culturală” sau „multiculturalismul” se referă la coexistenţa armonioasă şi interacţiunea diferitelor culturi, unde „cultura ar trebui privită ca un set distinctiv de caracteristici spirituale, materiale, intelectuale şi emoţionale ale unei societăţi sau ale unui grup social şi pe care le completează, pe lângă artă şi literatură, modurile de viaţă, modurile de convieţuire, sistemele de valori, tradiţii şi credinţe”[1].

Multiculturalitatea este o realitate şi o valoare incontestabilă atât în spaţii culturale formate în ţări cu un mare aport de imigranţi, cum întâlnim în câteva cazuri în spaţiul occidental, cât şi în spaţii culturale cu o îndelungă tradiţie istorică şi cu o structură ce presupune convieţuirea între o cultură majoritară şi mai multe minorităţi istorice, cum este cazul românesc şi îndeosebi cel transilvan ”.

Minorităţile naţionale, prin contribuţia lor la viaţa culturală, ştiinţifică şi economică a ţării, prin spiritul de convieţuire şi acceptare reciprocă pe care-l generează, reprezintă un atu şi o bogăţie pentru România.

Vizualizează articolul complet