Art. 04 – Vol. 27 – Nr. 1 – 2017

CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA INTEROPERABILITAŢII APLICAŢIILOR UTILIZATE
ÎN E-GUVERNARE

Alin ZAMFIROIU
zamfiroiu@ici.ro
Academia de Studii Economice Bucureşti
Dragoş NICOLAU
dragos@ici.ro
Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare în Informatică, ICI – Bucureşti

Rezumat: Lucrarea are drept scop prezentarea conceptului de interoperabilitate, împreuna cu cele mai importante provocări pe care le incumbă: (1) stabilirea modalităţii în care interacţiunea între aplicaţii poate sprijini dezvoltarea si răspândirea modelului de e-Guvernare. (2) coordonarea procesului prin care interoperarea între sisteme informatice poate deveni un instrument pentru susţinerea celui mai valoros atu al UE – Piaţa Unica. (3) depunerea eforturilor conjugate la nivelul UE pentru definirea si activarea strategiilor, politicilor si procedurilor pentru implementarea interoperării. (4) cîteva cifre concrete ilustrînd gradul de implementare pe plan internaţional ale interoperabilităţii. Interoperarea este un puternic jalon, deopotrivă instituţional şi tehnologic, pe traiectoria noii dezvoltări economice, administrative si financiare în cadrul UE.

Cuvinte cheie: platforme interoperabile, Servicii Web, e-Guvernare.

Introducere: Lucrarea de faţă îşi propune să realizeze o introducere în problematica interoperabilităţii sistemelor informatice europene, circumscrisă în mod concret eforturilor depuse la nivelul UE pentru armonizarea mecanismelor specifice de transferare şi procesare a datelor din domeniile administraţiei, sănătăţii, comerţului, finanţelor, sferei afacerilor etc.

Conceptul de interoperabilitate, în cea mai generală accepţiune, reprezintă capabilitatea unor sisteme / organizaţii / persoane de a inte-racţiona sau de a colabora pentru îndeplinirea unui scop comun. În ceea ce priveşte sistemele de calcul, interoperabilitatea înseamnă măsura în care se poate găsi un mecanism utilizat atât la formarea şi trimiterea, cât şi la reasamblarea şi interpretarea datelor. În acest caz, conceptul de interoperabilitate capătă o semnificaţie bidimensională precisă [1]:

interoperabilitate sintactică
interoperabilitate semantică.

Interoperabilitatea sintactică se referă la congruenţa formatelor de date, a protocoalelor de trimitere / recepţie şi a modalităţilor de vehiculare a datelor, sistemele implicate fiind astfel capabile să schimbe informaţie şi să o proceseze cu succes. Problema care se ridică imediat este însă felul propriu în care fiecare sistem informatic interpretează informaţia: aici intervine interoperabilitatea semantică.

Interoperabilitatea semantică reprezintă capacitatea unor sisteme informatice angajate în comunicare – de a interpreta automat informaţia vehiculată, însă cu consecvenţă şi precizie, condiţie care face necesară recurgerea la un model comun de înţelegere a semnificaţiei datelor. Succesul dialogului informatic impune, prin urmare, definirea clară şi lipsită de ambiguitate a înţelesului pe care-l poartă conţinutul datelor, astfel încât informaţia schimbată să însemne exact acelaşi lucru şi la emitere, şi la recepţie.

Soluţia cea mai viabilă pentru asigurarea interoperabilităţii între diferite categorii de informaţie este specificarea unui model de asocieri (”mappings”) între conceptele generale,

Figura 1. Principiul Interoperabilităţii Serviciilor Web,
unde BPM = gestiunea proceselor de business, BRE = motorul de analiză a constrângerilor de business, TVD = proiectare orientată pe valoarea scontată, TC = politica de cheltuieli [2]

acestea fiind la rândul lor conectate cu datele concrete (resurse) prin metadate.

Cele enunţate mai sus conferă o reprezentare sugestivă a condiţionărilor impuse de ideea de interoperabilitate aplicabilă în special Serviciilor Web. Ele constituie entitatea principală a Interoperării. Reamintim că Soci-etatea Informaţională are drept suport funcţional operarea cu informaţii variate, localizate la distanţă (prin aceasta înţelegem (a) organizarea, (b) vehicularea, (c) interpretarea, (d) procesarea şi (e) accesarea de date) – acţiune realizabilă strict prin interacţiunea dintre Serviciile Web. În esenţă, un Serviciu Web este:

în sens larg, un mecanism format dintr-un server de Internet (aplicaţie care primeşte informaţie pe portul :80 ) şi un modul (.dll sau fişier) care procesează informaţia primită de la serverul Internet şi care apoi returnează un rezultat (număr, text, şir de octeţi) pasat imediat serverului pentru a fi trimis la clientul care a emis solicitarea.
în sens strict – o metodă (bloc de instrucţiuni) dedicată unei anume funcţionalităţi şi rulează pe un server. Spre deosebire de aplicaţiile Web propriu-zise, Serviciile Web nu trimit la client interfaţă (pagini .asp, .php, .jsp), ci doar date! Beneficiarul imediat (nemijlocit) al unei aplicaţii Web propriu-zise este utilizatorul care navighează pe Internet, în timp ce beneficiarul nemijlocit al unui Serviciu Web este dezvoltatorul de aplicaţii apelante! Ideea esenţială din spatele existenţei Serviciilor Web este accesarea de oriunde a unor motoare de prelucrat informaţie, aflate oriunde, cu avantajul vehiculării strict a unui flux de date.

Serviciile Web sunt o componentă funcţională importantă a paradigmei numite Societate Informaţională, cooperarea dintre ele ducând la posibilitatea de a regăsi repede şi cât mai precis informaţia de interes, tot mai voluminoasă, tot mai complexă şi comportând conexiuni tot mai variate. Apare astfel noua dimensiune a domeniului Serviciilor Web: Interoperabilitatea.

Figura 1 prezintă în mod sugestiv ideea interacţiunii între Servicii Web, conform [2].

Interoperabilitatea trebuie să răspundă câtorva probleme:

cum se organizează (structurează) datele?
care este modul unitar (comun) de vehiculare (emitere-recepţie)?
există dispecer(i) informatic(i)? unde se amplasează şi pe cine deserveşte?
cum se conjugă efortul unor Serviciil Web rulând independent?
cum se pot corela date complexe şi cu grad ridicat de varietate?
cum se asigură consecvenţa interpretării datelor?
cum se distribuie efortul de interogare/ regăsire a datelor?
cum se asigură interacţiunea cu sisteme informatice din exterior?

Vizualizează articolul complet

Există şi câteva probleme de interoperabilitate care ţin de coerenţa transmiterii pe traseul emitent-receptor şi care constituie un continuu obiect de preocupare pentru comunitatea dezvoltatorilor. Mai jos enumerăm câteva recomandări de bune practici pentru armonizarea felului în care datele sunt interpretate la cele 2 capete ale comunicării: emitent şi receptor:

a se evita confuzia între vectori de date fără elemente şi o variabilă de tip vector de date care a fost iniţializată cu valoarea nulă ( variabila încă nu indică adresa nici unei informaţii concrete);
a se evita trimiterea de matrici (vectori multi-dimensionali);
a se evita trimiterea de şiruri de mărime variabilă;
a se evita trimiterea de variabile anyType;
a se acorda atenţie semnificaţiei particulare a datelor native funcţie de platformă;
a se prefera securizarea cea mai uzitată, nu cea mai restrictivă.

Interoperabilitatea serviciilor de e-Guvernare devine o problemă din ce în ce mai importantă, inclusiv pentru ţările dezvoltate, furnizarea de servicii publice de bază, tuturor cetăţenilor, ducând la creşterea eficienţei actului de guvernare. Până în prezent un număr important de ţări au finalizat proiectarea de strategii de e-Guvernare la nivel naţional şi sunt preocupate de punerea acestora în aplicare.

În ziua de astăzi, în Uniunea Europeană, necesităţile obiective ale dezvoltării impun găsirea unor strategii destinate modernizării serviciilor publice. În momentul de faţă trebuie depuse eforturi pentru a valorifica rapid şi deplin excepţionalele avantaje pe care instrumentele fizice şi logice ( hardware, respectiv software) le oferă pentru accesarea, procesarea şi vehicularea informaţiei, scopul fiind crearea de mecanisme inteligente în slujba creşterii (fluidizării) fluxurilor financiare şi comerciale intra-comunitare şi a implementării iniţiativelor şi regulamentelor europene, în condiţiile existenţei unor bariere lingvistice şi a unor impuneri legislative / instituţionale în general eterogene pe cuprinsul Uniunii. Scopul urmărit este proiectarea şi implementarea unei arhitecturi informatice, la nivel naţional şi comunitar pentru asigurarea unui cât mai ridicat grad de omogenitate informaţională transfrontalieră, în acest sens având-se în vedere următoarele tipuri de interacţiuni intra-europene:

cetăţean – Administraţie / Servicii Publice;
mediu de afaceri – Administraţie;
mediu de afaceri – mediu de afaceri;
administraţie – Administraţie;
cetăţean – mediu de afaceri.

Soluţia oferită prin utilizarea seturilor Big Data ajută afacerile să îşi administreze mai bine fluxurile de date cu volum mare, varietate mare şi viteză mare şi să transforme aceste date în informaţii care să genereze profit.

Concluzii: Interoperarea aplicaţiilor este cel mai important lucru pentru o e-Guvernare adecvată şi pentru o modernizare instituţională, economică şi financiară a ţărilor. Utilizând tehnologia informaţiei pentru acest scop, s-a început definirea şi crearea de noi mecanisme pentru depăşirea barierelor de natură administrativă dintre state. Pentru a face cu succes faţă acestei provocări, interoperabilitatea trans-frontalieră a Serviciilor Publice trebuie abordată atât la nivel naţional, la nivel european, cât şi la nivel internaţional, prin conjugarea efortului legislativ cu cel de dezvoltare tehnologică.

Se impune elaborarea de politici coerente pentru specificarea scopurilor şi etapelor concrete, pentru alocarea resurselor şi monitorizarea progreselor înregistrate, pentru că altfel, din cauza gradului îngrijorător de incompatibilitate procedurală şi legislativă dintre ţări se pun bariere artificiale în calea dezvoltării, mai ales prin creşterea costurilor. Interoperabilitatea trebuie dezvoltată acţionând concret pe următoarele planuri:

politic, administrativ şi legislativ;
schimbul de informaţii;
organizatoric;
tehnologic

Unele ţări au înregistrat deja succese notabile în implementarea sistemelor de interoperabilitate, şi trebuie să fie luate ca exemplu pentru celelalte ţări care îşi doresc implementarea unui framework de interoperabilitate.

BIBLIOGRAFIE

IDE, N.; PUSTEJOVSKY, J.: What Does Interoperability Mean, Anyway? http://www.cs.vassar.edu/~ide/papers/ICGL10.pdf
Hotărârea 656 din 5.09.2012, http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=344700&lang=1
European Interoperability Framework for European Public Services (EIF) Version 2.0, http://www.bigwobber.nl/wp-content/uploads/2009/11/European-Interoperability-Framework-for-European-Public-Services-draft.pdf
An introduction to the European Interoperability Reference Architecture – EIRA v1.0.0, https://joinup.ec.europa.eu/asset/eia/asset_release/eira-v100?lang=en
European Interoperability Framework – EIF (Publicat: 16 decembrie 2010), http://ec.europa.eu/isa/documents/isa_annex_ii_eif_en.pdf .
BEYDEDA, S.; GRUHN,: Testing commercial-off-the-shelf components and systems, Springer, Berlin, Germany, 2005, 409 pg.
ZAMFIROIU A., : Metrici software de evaluare a calităţii aplicaţiilor mobile din mediul educaţional, Editura ASE, Bucureşti, 2016, 133 pg, ISBN: 978-606-34-0050-6.
DAVIS, L.; GAMBLE, R.; PAYTON,: The Impact of Component Architectures on Interoperability, Journal of Systems and Software, vol. 61, pp. 31-45
HE, K. Q.; WANG J.; LIANG,: Semantic Interoperability Aggregation in Service Requirements Refinement, Journal of Computer Science and Technology, vol. 25, no. 6, 2010, pp.1103-1117.
FERRUCCI, D.: Towards an Interoperability Standard for Text and Multi-Modal Analytics, IBM Research Report, 28 November, 2006, 106 p.
LISBOA, A.; SOARES,: E-Govern-ment interoperability frameworks: a worldwide inventory, Procedia Technology 16 ( 2014 ) 638 – 648.
VALBONA DHJAKU; NEVILA XOXA, KLODI BERBERI, : Interoperability of e-government services.
Interoperability Handbook, https://www.england.nhs.uk/digitaltechnology/wp-content/uploads/sites/31/2015/09/ interoperabilty-handbk.pdf
MARC NOVAKOUSKI, GRACE LEWIS, : Interoperability in the e-Government Context, Software Engineering Institute, 2012.

HYERI CHOI, MIN JAE PARK, JAE JEUNG RHO, HANGJUNG ZO, : Rethinking the assessment of e-government implementation in developing countries from the perspective of the design–reality gap: Applications in the Indonesian e-procurement system, Telecommunications Policy 40(2016) 644–660.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial 4.0 International License.